Dragoș Pătraru explică de ce alegerile prezidențiale sunt un referendum pentru libertate
Dragoș Pătraru face o analiză cuprinzătoare a ascensiunii extremismului în România, plasând alegerile prezidențiale din 18 mai 2025 într-un context mai larg al nemulțumirilor acumulate în ultimii 35 de ani. După turul întâi care a adus în finală doi candidați din afara partidelor de guvernare (Nicușor Dan și George Simion), Pătraru subliniază că acest rezultat reflectă dimensiunea uriașă a furiei cetățenilor față de guvernarea actuală. Cumulând peste 60% din voturi, cei doi finaliști reprezintă un vot de blam dat clasei politice tradiționale, considerată responsabilă pentru eșecul instituțiilor în a livra bunăstare și pentru creșterea inegalităților sociale.
Fenomenul extremismului, explică Pătraru, se dezvoltă acolo unde statul este absent și unde instituțiile eșuează în a-i ajuta pe cetățeni să se adapteze la schimbările rapide aduse de tehnologie, migrație și globalizare. El subliniază că prăpastia tot mai mare între cei care au și cei care nu au nu se referă doar la resurse financiare, ci și la statut social, la sentimentul de apartenență la un grup, la posibilitatea de a avea o voce care să fie ascultată și acces la spațiile în care se iau decizii. Refrenul tranziției postcomuniste, bazat exclusiv pe privatizare și liberalizare, a ignorat complet rolul instituțiilor statului în reducerea inegalităților și în crearea unui cadru social în care progresul să aducă beneficii tuturor cetățenilor.
În acest context, Pătraru atrage atenția că scorul obținut de George Simion este în primul rând rezultatul disperării oamenilor care au vrut să schimbe ceva în țară. Totuși, el avertizează că extremiștii nu reprezintă soluția la problemele economice ale României, oferind ca exemplu recent vizita lui Simion la o fabrică din Alba, unde a promis reduceri de taxe pentru angajatori - exact aceleași măsuri neoliberale implementate de toate guvernările post-decembriste, care nu au dus la creșterea bunăstării generale. “Votanții Simion nu sunt nici proști, nici needucați, nici leneși, nici rău intenționați, dar sunt poate cei mai speriați oameni dintre noi. Iar frica te face să cauți lideri autoritari și să devii mult mai obedient”, explică Pătraru.
Alegerile din 18 mai trebuie privite, în opinia sa, ca un referendum cu două întrebări: vrem libertate sau vrem să mergem din nou pe drumul către nelibertate? Pătraru face distincția clară între teoria și practica celor doi candidați: deși ambii susțin că vor apăra democrația și că nu intenționează să scoată România din UE sau NATO, unul dintre ei (Simion) îl reprezintă pe cel care a deturnat alegerile din 2024 cu banii unor actori statali, contrazicând însăși ideea de democrație. Mai mult, asocierea lui Simion cu persoane care susțin mișcările legionare, pun la îndoială ordinea democratică instituțională și promovează violența este prezentată ca un semnal de alarmă pentru alegători.
Concluzia lui Pătraru este că românii trebuie să vadă cu ochii lor că problemele economice și regimul politic sunt lucruri diferite, și că democrația vine la pachet cu libertate economică și cu instituții puternice care protejează cetățenii. El îndeamnă la rezolvarea problemelor României în cadrul democrației, nu în afara ei, pentru că deși țara este o “construcție șubredă cu foarte multe probleme”, alternativa ar putea însemna revenirea la un trecut sumbru în care violența era instrumentul principal pentru impunerea opiniilor politice. Dar între aceste două opțiuni stă o întrebare care tulbură mințile multora: poate supraviețui democrația într-o țară în care cetățenii simt că sunt ignorați de cei care ar trebui să îi reprezinte?
Dincolo de alegerea între două viziuni aparent ireconciliabile, rămâne provocarea fundamentală: cum poate fi reconstruită încrederea într-un sistem care pentru mulți români a devenit sinonim cu dezamăgirea? Ascensiunea lui Simion și a lui Georgescu nu este doar un accident istoric, ci un simptom al unei crize mai profunde - eșecul unui întreg model de dezvoltare în a genera prosperitate pentru toți, nu doar pentru câțiva privilegiați. În această lumină, alegerile nu sunt doar despre viitorul imediat, ci despre tipul de societate pe care o vom construi în următoarele decenii.
