Dragoș Pătraru face mărturisiri despre criza democrației românești și ce ne așteaptă după alegeri
Dragoș Pătraru oferă o radiografie necruțătoare a societății românești în ajunul alegerilor prezidențiale. Acesta identifică trei direcții esențiale pentru reconstrucția democratică după vot: refacerea comunității locale, alocarea atentă a atenției și abandonarea conflictelor sterile între categorii sociale. Pătraru subliniază că democrația nu se reduce la mersul la vot la patru ani, ci necesită o practică zilnică și o implicare constantă a cetățenilor în viața comunitară.
Dragoș Pătraru dezvăluie cum sistemul actual transformă România într-o societate de tip “ești pe cont propriu”, alimentând frustrarea și violența socială. El evidențiază paradoxul unei democrații în care cetățenii se mândresc cu statutul democratic, dar nu practică democrația în viața de zi cu zi - nici în școli, nici la locurile de muncă. Această lipsă de exercițiu democratic real creează un vid periculos, exploatat de forțele extremiste care se hrănesc din nemulțumirea socială generalizată.
Pătraru avertizează asupra pericolului reprezentat de platformele sociale, în special TikTok, care în perioada alegerilor promovează conținut de extremă dreaptă de trei ori mai mult decât alte orientări politice. Acest fenomen demonstrează lipsa completă a autorităților din spațiul digital, lăsând câmp liber manipulării electorale. Dragoș subliniază că instituțiile statului trebuie să construiască “centuri de siguranță” împotriva noilor tehnologii care influențează votul și parcursul democratic.
Unul dintre mesajele centrale vizează necesitatea solidarității sociale în locul polarizării artificiale. Pătraru observă cum clasele sociale sunt puse una împotriva alteia - antreprenori versus angajați, bugetari versus salariați din privat, tineri versus bătrâni - în timp ce politicienii beneficiază de această diviziune. El propune o mobilizare comună a energiei sociale împotriva adevăratelor surse ale problemelor, nu împotriva unor categorii sociale vulnerabile.
Dragoș evocă textul celebru al pastorului Martin Niemöller despre pericolul indiferenței față de suferința altora, adaptându-l la contextul actual românesc. El argumentează că atitudinea de tip “pe noi nu ne privește” amplifică “banalitatea răului” și ne face complici la degradarea democratică. Doar prin înțelegerea faptului că “suntem cu toții în aceeași barcă” putem evita capcana extremismului și a autoritarismului.
Ultimul segment al analizei lui Pătraru conține o perspectivă neașteptată asupra momentului istoric pe care îl traversăm. Comparând situația actuală cu cea a generațiilor care au trecut prin două războaie mondiale, el sugerează că avem toate instrumentele necesare pentru a construi o societate mai bună. Însă există ceva pe care nu ni-l spune direct, ceva care ar putea schimba fundamental înțelegerea noastră asupra acestui moment crucial din istoria României.
