Sabin Gherman dezvăluie exodul antreprenorilor români și pericolul extremismului politic
Într-un mesaj transmis direct din Spania, Sabin Gherman dezvăluie o realitate îngrijorătoare: antreprenorii români își mută capitalul și afacerile în străinătate de teama ascensiunii extremismului politic reprezentat de George Simion. Filmând pe fundalul Mării Mediterane, Gherman relatează conversațiile auzite în avionul plin de români care se îndreptau spre Spania pentru a-și stabili rezidența fiscală. “Toți veneau să-și facă rezidență fiscală. Ne mutăm banii. Dacă ajunge nebunul ăsta, turbatul ăsta la putere, ne mutăm banii”, povestește el, citând un om de afaceri care și-a închis temporar fabrica din România, oferind angajaților concediu plătit până după alegeri.
Gherman critică dur comportamentul recent al lui George Simion față de jurnaliștii de la Digi24, descriindu-l ca fiind “exact ca un troll”. El menționează și declarațiile vicepreședintelui AUR, Lulea, care a făcut apologia regimului Ceaușescu, pretinzând că dictatorul ar fi “făcut blocuri senzaționale”. Gherman respinge categoric această nostalgizare a comunismului, comparând “columbarele” construite în perioada comunistă cu blocurile moderne, mult superioare, și reamintind telespectatorilor represiunea și sărăcia din acea perioadă: “Dacă aveai părul lung, te lua miliția pe stradă doar pentru că aveai părul lung. Pentru o pereche de blugi lucrai o lună”.
Prezența sa în Spania nu este întâmplătoare - Gherman a dorit să vadă “unde ne putem duce familiile să le protejăm” în cazul în care scenariul electoral nefavorabil devine realitate. El menționează că în zonă a întâlnit mulți români, inclusiv patroni care au deschis afaceri locale. Contrastul dintre curățenia și ordinea din Spania și discursul nostalgic despre “ordinea” din perioada comunistă este folosit pentru a sublinia absurditatea comparațiilor făcute de susținătorii extremismului politic din România.
Gherman atrage atenția asupra consecințelor catastrofale pe care le-ar avea pentru România alegerea unui președinte extremist: “Să fii tu interzis în două sau în trei țări, să nu ai nicio legătură externă, să se oprească fluxul extern de bani, să se oprească banii europeni, banii investitorilor din toată lumea”. El citează un pasager din avion care spunea că aproape și-ar dori ca Simion să câștige pentru trei luni, doar pentru ca susținătorii săi să înțeleagă consecințele dramatice: lipsa produselor de bază, pierderea accesului la educație de calitate și deteriorarea drastică a nivelului de trai.
Finalul aduce un avertisment dur privind riscul izolării românilor care lucrează în străinătate. Gherman menționează o potențială lege din Marea Britanie care ar putea restricționa accesul doar pentru cei cu studii superioare și întreabă retoric: “Vreți să vă dea pe toți afară din Anglia? Vreți să renunțați la dreptul vostru de muncă în tot ce înseamnă lumea liberă?”. El subliniază că viitorul României ține de alegerea între integrarea în lumea liberă sau izolarea extremistă propusă de Simion, citând cu tristețe o doamnă care i-a spus: “Pentru prima dată mi-e frică de propriul meu popor”.
Sabin Gherman întărește contrastul dintre viziunea sa și cea a extremiștilor, arătând frumusețea Mediteranei și libertatea de care se bucură. “Ce căutăm noi la fițifelnicii ăștia de auriști?”, se întreabă el, într-un ton provocator, lăsând privitorul cu o întrebare fundamentală despre direcția în care ar trebui să meargă România. Alegerea pare simplă când este pusă în termeni de libertate versus izolare, prosperitate versus sărăcie, dar sentimentul de anxietate persistă în fața posibilității ca românii să aleagă, conștient sau nu, un drum care ar putea duce la ruinarea propriei țări.
