Pleiăr prezintă divizarea socială periculoasă din România înaintea turului doi al alegerilor prezidențiale
În ajunul turului doi al alegerilor prezidențiale, Pleiăr abordează una dintre cele mai grave probleme ale societății românești: divizarea profundă între două Românii care nu se întâlnesc aproape niciodată. Vlogul prezintă contextul actual în care ne aflăm, cu un PNL condus interimar și un premier interimar, într-un sistem “putrezit din interior”, controlat de foști securiști și afaceriști dubioși. Analiza demonstrează cum această polarizare extremă între “educați și needucați” alimentează un curent politic periculos propulsat de propagandă, fake news și manipulare, iar ironia este că ambele tabere au trecut prin același sistem educațional deficitar.
Critica principală a Pleiăr se îndreaptă împotriva elitismului unei părți din populația României, care nu vede diferența dintre un “turbocapitalist” și un “suveranist fixat pe conspirații”. Vlogul subliniază că jignirea electoratului suveranist este contraproductivă și adâncește prăpastia dintre cele două segmente sociale. Românii din zonele defavorizate, cu infrastructură precară și fără acces la educație de calitate, nu au timp de știri, cărți sau cultură, fiind ușor de manipulat de populiști care promit prosperitate iluzorie, cum ar fi locuințe la 35.000 de euro, o promisiune pe care însuși George Simion a recunoscut că a fost doar “o formă de marketing”.
Un aspect important abordat este ipocrizia liderilor extremei drepte și a formațiunilor suveraniste, care se prezintă ca anti-sistem, deși partidele lor sunt formate din foști membri ai sistemului. Pleiăr evidențiază exemplul Anei Maria Gavrilă de la AUR, care vorbește despre libertatea de exprimare, dar are comportamente agresive față de jurnaliști, sau al liderilor care se declară împotriva imigranților, deși România are peste 5000 de medici străini și milioane de români care trăiesc în diaspora. De asemenea, vlogul critică devierea dezbaterii de la problemele economice reale la subiecte irelevante, cum ar fi religia candidaților.
Un subiect sensibil abordat este și poziția influencerilor față de alegeri, Pleiăr explicând de ce multe vedete refuză să ia o poziție clară în contextul politic actual. Sunt prezentate conexiunile unor influenceri populari cu partidele tradiționale - tatăl lui Bromania având legături cu PSD, rude ale Cristinei Ih fiind avocat al Elenei Udrea, iar Adrian Tis, prieten declarat al lui Călin Georgescu, având o rețea extinsă de conexiuni în lumea bună a Capitalei. Aceste legături explică de ce mulți influenceri preferă să rămână vagi în declarațiile lor politice, emițând mesaje care “spun multe, dar nimic”.
Pleiăr avertizează asupra pericolului extremei drepte, care promite măsuri sociale dar este aliniată la gândirea MAGA, o ideologie care favorizează pe cei bogați. Exemplele date din Ungaria sau Turcia arată cum regimurile populiste au ajuns să controleze opoziția și să limiteze libertățile democratice. Mesajul central este că resetarea sistemului nu ar trebui să însemne arderea “circuitelor țării” și că energia ar trebui direcționată spre convingerea nehotărâților să iasă la vot, nu spre înjurarea suveraniștilor.
Iar adevărata miză a acestei lupte politice rămâne dincolo de personalitățile candidaților - e vorba despre direcția în care va merge România: spre valorile europene sau spre izolaționism. Manipularea prin frică, tehnicile de propagandă și incapacitatea multor oameni de a face diferența între ce își doresc să voteze și ce votează de fapt creează un teren fertil pentru ascensiunea extremismului. Și câtă vreme familiile influente și conexiunile lor din umbră continuă să controleze narativele publice, discursul politic rămâne blocat într-o zonă a ambiguității convenabile pentru toți cei care profită de pe urma acestui sistem putred.
