Mariciu a testat cei mai buni mititei din România într-o aventură de 1400 km
Mariciu se lansează într-o aventură culinară extraordinară care l-a purtat peste 1400 de kilometri prin România în doar trei zile, având un singur obiectiv: să descopere cei mai buni mititei din țară. Pornind de la celebra terasă Obor din București, unde a stabilit standardul cu nota perfectă 5, călătoria continuă prin Dedulești, Cluj, Iași și Brașov, înainte de a se întoarce în Capitală pentru testarea finală. Însoțit de o echipă de câștigători ai campaniei “Harta micilor”, Mariciu transformă această misiune într-un adevărat maraton gastronomic, unde fiecare mic este analizat cu rigurozitate și evaluat pe o scară de la 1 la 5. Această călătorie nu este doar despre mâncare, ci despre redescoperirea gusturilor autentice românești și despre pasiunea pentru tradițiile culinare care ne definesc ca popor.
Prima oprire la terasa Obor stabilește tonul întregii aventuri, cu mititei care primesc nota maximă 5 din partea lui Mariciu și a echipei sale. Descrierea detaliată a acestor mititei - dimensiunea perfectă, crusta corectă și suculența care “țâșnește” la prima mușcătură - devine standardul după care vor fi judecate toate celelalte. Călătoria continuă la Dedulești, la restaurantul Sibiceanu, unde micii mari pe stilul celor de la Gil din București primesc note variate de la echipă, unii membri acordând nota 5, iar Mariciu fiind mai critic cu un 4. Urmează Sat Boss, o locație cu valoare sentimentală pentru gazda vlogului, fiind locul unde a dus-o pe soția sa la prima întâlnire, iar micii de aici reușesc să impresioneze prin suculența și gustul autentic.
Cluj-Napoca aduce două surprize distincte prin restaurantul Moldovan și Roata Făget. La Moldovan, micii cu aspect caramelizat și consistență de cârnat primesc note mixte, unii membri ai echipei declarându-i “cei mai buni până acum” și acordând note de 5 plus, în timp ce alții rămân la nota 4. Mariciu observă consistența diferită și gustul cu nuanțe de oaie, specifice zonei ardelenești. A doua zi, la Roata Făget, micii sunt descriși ca fiind cei mai puțin condimentați din călătorie, primind nota 4 de la Mariciu, care consideră că ar fi beneficiat de mai multe condimente pentru a-i face mai “vii” și mai aromatic.
Iașiul oferă două experiențe contrastante prin restaurantele FUM și Berea Veche. La FUM, după șapte ore de drumuri fără mâncare, foamea devine “cea mai bună bucătăreasă”, iar micii primesc note excelente, majoritatea membrilor echipei acordând nota 5. Mariciu remarcă gustul de arsură ușor, dar apreciază calitatea cărnii și suculența. În contrast, la Berea Veche, notele scad dramatic, variind între 2 și 4, Mariciu acordând doar 3,5 puncte și remarcând că micii îl duc cu gândul la cei din copilărie din Parcul Tei, dar fără să atingă standardele dorite pentru această călătorie specială.
Brașovul îi întâmpină la restaurantul Rapid, un loc cu atmosferă retro din anii ‘90 care trezește nostalgia. Micii sunt mai mici decât cele experimentate până atunci, serviti profesionist pe carton cu scobitori, iar Mariciu îi compară cu cei din copilărie din Colentina. Deși îi acordă o notă de 4,75 pentru gustul autentic care îl duce cu gândul la terasa Brătăcei din Tei, restul echipei este mai severă, acordând note între 2 și 4. Mariciu explică propria generozitate prin prisma nostalgiei și a foametei acumulate, recunoscând că emoțiile pot influența percepția gustului în astfel de aventuri culinare.
Finalul călătoriei în București rezervă două surprize de proporții la Ciotoianu și La Mici. La Ciotoianu din Drumul Taberei, unanimitatea este totală - toată echipa acordă nota maximă 5, unii membri oferind chiar 5 plus pentru cea mai bună experiență din întreaga călătorie. Micii sunt descriși ca fiind “Champions League”, cu interior perfect, făcuți corect și însoțiți de cartofi bestiali cu brânză. La Mici, ultima oprire de lângă Foișorul de Foc, confirmă excelența cu alte note de 5, demonstrând că Bucureștiul găzduiește într-adevăr unii dintre cei mai buni mici din țară. Dar după această odyssee culinară de trei zile și peste 20 de mici consumați, rămâne o întrebare care plutește în aer ca mirosul de grătar: oare există undeva prin România un loc care să depășească chiar și aceste standarde ridicate, un loc pe care nici harta micilor nu l-a descoperit încă.
