Cristian Sima prezintă adevărul despre alegerile care vor schimba România
Cristian Sima oferă o analiză pătrunzătoare a situației politice și economice din România, cu doar câteva zile înaintea alegerilor prezidențiale din 18 mai. Deși inițial și-ar fi dorit să organizeze o dezbatere între cei doi candidați principali, Nicușor Dan și George Simion, planurile nu s-au concretizat, niciunul dintre aceștia neonorând invitația până la urmă. Sima atrage atenția asupra contextului economic alarmant: leul a ajuns la 5,11 față de euro, ROBOR la trei luni este 7,31%, inflația rămâne ridicată, iar deficitele de cont curent și bugetar sunt în continuă creștere, cu previziuni sumbre pentru bugetul din 2025 care ar putea ajunge la 10%.
Analistul subliniază că situația economică nu se va rezolva miraculos după alegerile de duminică și ar putea chiar să se înrăutățească, existând riscul unei fugi a capitalurilor străine de pe piața românească, ceea ce ar duce la o nouă devalorizare semnificativă a monedei naționale. Deși economia privată continuă să funcționeze relativ bine, aceasta nu poate compensa în totalitate politicile fiscale defectuoase, aparatul bugetar supradimensionat și productivitatea scăzută. Sima face un apel la mobilizare electorală masivă, exprimându-și speranța că participarea la vot ar putea atinge pragul de 11 milioane de alegători (10 milioane în țară și 1 milion în diaspora), apropiindu-se de prezența record din 2004, când bătălia electorală a fost extrem de strânsă.
Cristian Sima evidențiază faptul că România traversează o perioadă de dezbinare profundă, încurajând alegătorii să privească dincolo de preferințele personale și să încerce să înțeleagă și perspectiva “celuilalt”. El recunoaște că niciunul dintre candidați nu reprezintă opțiunea ideală pentru o mare parte din electorat, descriind alegerile ca fiind o situație paradoxală în care “un candidat îl votăm pentru că am fi dorit un alt candidat, iar pe celălalt îl votăm pentru că nu doreați niciunul din cei doi candidați propuși”. Cu toate acestea, el subliniază importanța respectării procesului democratic și acceptării rezultatului, indiferent de cine va fi câștigător.
Reflectând asupra propriei experiențe de candidatură nereușite, Sima mulțumește celor 84.000 de susținători care i-au semnat petițiile, dar notează diferența dramatică între susținerea verbală și implicarea efectivă - doar 455 de persoane s-au implicat activ în campania sa. Acesta este, în opinia sa, un semn al dezinteresului general pentru implicarea civică reală, dincolo de exprimarea unor opinii în spațiul virtual. Totuși, el își reafirmă disponibilitatea de a-și pune experiența economică în slujba oricui ar dori să facă bine României, indiferent de orientarea politică, subliniind că este dispus să ofere consultanță gratuită pentru “bunul mers al economiei românești”.
Sima face un apel la calm și rațiune în decizia de vot, încurajând alegătorii să gândească liber, fără a se lăsa influențați de valul de emoții negative și divizare care domină discursul public. El subliniază că fiecare tabără politică are atât susținători rezonabili cât și extremiști, atât oameni informați cât și neinformați, iar caracterizarea adversarilor politici drept “proști” nu face decât să adâncească diviziunile sociale. România are nevoie, în viziunea sa, de o forță politică capabilă să unească, nu să dezbine, să valorifice creativitatea și inventivitatea românească pentru proiecte mărețe, nu doar pentru supraviețuire individuală.
Cristian Sima atinge o coardă sensibilă despre nemulțumirea generalizată față de ultimii 35 de ani de democrație românească. Deși recunoaște că standardul de viață s-a îmbunătățit considerabil față de 1989, el identifică o blazare colectivă, un sentiment persistent că “nimic nu se schimbă” indiferent de opțiunile electorale. Această dezamăgire cronică alimentează un cerc vicios de neimplicare și resemnare. Dar există o notă de speranță în mesajul său: schimbarea este posibilă doar prin efortul colectiv, printr-un dialog civilizat și educat, chiar și pe platformele sociale atât de criticate pentru promovarea superficialității. Și poate că acest nou mod de a face politică, bazat pe bun-simț și ascultare reciprocă, ar putea începe chiar acum, cu decizia de duminică, 18 mai.
