Zona IT dezvăluie adevărul despre atacul Israelului împotriva Iranului
Operațiunea Rising Lion lansată de Israel pe 13 iunie 2025 împotriva facilităților nucleare iraniene a declanșat cel mai mare conflict din Orientul Mijlociu de la războiul din Ucraina încoace. Zona IT prezintă o analiză detaliată a evenimentelor care au escaladat rapid într-un schimb masiv de rachete și drone între cele două națiuni, rezultând în sute de victime civile și militare. Atacurile israeliene au vizat centrul nuclear de la Natanz și Isfahan, dar și comandanți de rang înalt ai Gărzilor Revoluționare, inclusiv pe șeful acestora, Hosein Salami. Iranul a răspuns cu operațiunea “True Promise 3”, lansând peste 150 de rachete balistice asupra Israelului, în timp ce aliații săi din Yemen au intensificat propriile atacuri. Conflictul continuă să se intensifice zilnic, ridicând întrebări cruciale despre motivele reale din spatele acestei escaladări și consecințele pentru stabilitatea globală.
Cronologia evenimentelor dezvăluie un pattern îngrijorător de escaladare calculată. După atacul inițial israelian care a ucis lideri militari iranieni și a lovit infrastructura nucleară, Iranul a răspuns prompt cu barajuri masive de rachete care au penetrat sistemele de apărare israeliene. Sâmbăta a adus noi atacuri asupra bazelor de rachete din Kerman și asupra celui mai mare zăcământ de gaze din lume de la South Pars, provocând incendii majore și oprirea parțială a producției. Duminica s-a transformat într-o zi neagră cu peste 224 de morți în Iran și cel puțin 10 în Israel, iar bombardamentele asupra Tel Aviv și Haifa au continuat. Fiecare zi aduce noi runde de atacuri și contraatacuri, transformând ceea ce părea o operațiune chirurgicală într-un război pe mai multe fronturi care amenință să se extindă în întreaga regiune.
Motivele reale din spatele acestui conflict depășesc narațiunea oficială despre oprirea programului nuclear iranian. Zona IT explică că Israelul a văzut o fereastră de oportunitate unică pentru a lovi Iranul în momentul în care acesta își pierduse cea mai mare parte a puterii de descurajare. Distrugerea sistematică a aliaților Iranului din Gaza, Siria și Liban în ultimii doi ani a lăsat Teheranul fără umbrela de protecție care îl scuta până acum de atacuri directe asupra teritoriului său. Această slăbiciune temporară, combinată cu teama că Iranul ar putea obține rapid o armă nucleară pentru a-și restabili puterea de descurajare, a creat condițiile perfecte pentru un atac preemptiv. Calculul israelian pare să fie că este mai ușor să oprești un Iran slăbit acum decât să te confrunți cu unul înarmat nuclear mai târziu.
Perspectiva iraniană și cea a multor observatori internaționali prezintă însă o imagine complet diferită a acestor evenimente. Atacurile israeliene sunt văzute ca acte ilegale de agresiune care încalcă suveranitatea unei națiuni și subminează diplomația internațională. Criticii subliniază dublu standardul flagrant prin care Israelul, care deține propriul arsenal nuclear nedeclarat, atacă Iranul pentru presupuse ambiții nucleare în timp ce refuză să adere la Tratatul de Neproliferare Nucleară. Victimele civile și distrugerea infrastructurii nonmilitare sunt invocate ca dovezi ale indiferenței față de dreptul umanitar internațional. Mai îngrijorător, acțiunile israeliene ar putea determina de fapt Iranul să își accelereze programul nuclear ca mijloc de descurajare, exact opusul efectului dorit.
Statele Unite se află în poziția delicată de a fi aproape atrase într-un conflict pe care nu și-l doresc. Trump, care se mândrea că primul său mandat nu a început niciun război, riscă acum să fie forțat într-o confruntare cu Iranul care ar putea deveni un dezastru de proporții biblice. Experiența din Iraq, Afganistan și recent din Yemen demonstrează că războaiele preventive nu funcționează și aduc consecințe neprevăzute pe termen lung. Un conflict cu Iranul ar putea începe cu lovituri aeriene, dar istoria arată că acestea sunt de obicei ineficiente și costisitoare. Presiunea pentru o componentă terestră ar crește dramatic, transformând o operațiune limitată într-o ocupație de decenii cu costuri umane și financiare devastatoare. Ironia supremă ar fi ca bombardarea Iranului să întoarcă populația împotriva agresorului, nu împotriva propriului regim, consolidând paradoxal puterea acelora pe care Israelul vrea să îi înlăture.
Consecințele acestui conflict depășesc granițele Orientului Mijlociu și ating securitatea globală într-un moment în care lumea se află la doar 89 de secunde de miezul nopții pe Ceasul Apocalipsei. Perspectivele variază între două extreme: fie un efect de domino care ar putea duce la căderea regimului iranian, fie escaladarea într-un război generalizat care să atragă și alte puteri majore. Dar în această ecuație periculoasă, există variabile pe care nici experții nu le pot calcula complet. Și dacă adevăratul scop nu este oprirea programului nuclear iranian, ci ceva mult mai amplu și mai periculos? Și dacă ceea ce vedem acum este doar prima mișcare într-un joc geopolitic mult mai complex, care ar putea redefini complet harta puterii mondiale?
