Zlăvog dezvăluie culisele șocante ale presiunilor psihologice din corporații după sinuciderea de la ATOS
Zlăvog abordează un caz cutremurător care a zguduit comunitatea IT din România - sinuciderea unei angajate de 33 de ani de la ATOS Timișoara, care s-a petrecut la sfârșitul lunii august 2024. Conform unui consultant care a documentat cazul, tânăra, cunoscută ca fiind depresivă și cu internări anterioare la psihiatrie, a primit un ultimatum de la superiori: să prezinte un plan de îmbunătățire a performanțelor în 24 de ore sau să-și dea demisia. Aceasta este doar vârful aisbergului într-o investigație care dezvăluie practici corporatiste îngrijorătoare, unde angajații sunt forțați să demisioneze pentru ca angajatorii să evite procesele legale de concediere și plata salariilor compensatorii prevăzute în contractele colective.
În vlog se discută și rezultatul controlului ITM Timiș, care, surprinzător, nu a găsit nereguli la compania ATOS. Zlăvog subliniază un detaliu controversat - șefa ITM-ului are soțul angajat la aceeași companie. Verificările ITM au inclus discuții cu angajații și completarea unor fișe anonime despre eventuale abuzuri, însă Zlăvog pune sub semnul întrebării eficiența acestor metode: “Dacă zici că ai fost umilit sau hărțuit sau nu știu ce, vezi că te pun să-mi prezinți un plan de îmbunătățire a performanțelor personale sau demisia până la sfârșitul săptămânii”. Este evidențiată o statistică alarmantă: compania ATOS a scăzut de la 3680 de angajați la 3210 într-o perioadă relativ scurtă, ridiculizând ideea că toate aceste plecări ar fi fost voluntare.
Zlăvog expune și alte practici controversate, precum forțarea angajaților care lucrau de acasă din diferite orașe să vină la birou, deși acest lucru era aproape imposibil pentru mulți dintre ei. Sindicatul IT din Timișoara a sesizat ITM-ul, subliniind că prin această tactică angajatorul evită procedura de concediere colectivă. În actele adiționale de telemuncă și muncă la domiciliu, Zlăvog descoperă clauze problematice care permit companiei să cheme la birou angajații considerați “neperformanți” și să modifice unilateral politicile interne aplicabile telemuncii.
Vlogul continuă cu o colecție de anunțuri de angajare absurde, publicate pe LinkedIn și alte platforme. Un exemplu flagrant este cel al unei crame care cere candidaților să creeze șase postări pentru Instagram, trei idei de videoclipuri și un plan de campanie pentru promovarea unui nou vin - totul ca “test” înainte de angajare. Zlăvog numește această practică “free labor”, subliniind că multe companii exploatează candidații cerându-le să muncească gratuit sub pretextul testării aptitudinilor. Un alt anunț căuta un “fotograf personal” care să fie simultan videograf, manager, șofer și să aibă propriul echipament profesional - practic o întreagă echipă într-o singură persoană.
Un alt exemplu șocant vine de la o companie care se laudă că “tratează angajații ca adulți”, dar în același timp afirmă că nu este pentru cei care vor “zile ușoare și previzibile” sau “validare constantă”. Comentariile foștilor angajați demască un mediu toxic unde work-life balance nu există, cu angajați care stau la birou de la 9 dimineața până la miezul nopții. Este menționată și o companie de outsourcing din Cluj care a anulat asigurarea medicală a angajaților pe motiv că a fost “utilizată sub 30%”, ceea ce a stârnit indignarea lui Zlăvog: “Vreți asigurare medicală? Păi, îmbolnăviți-vă, băi, că nu plătesc așa”.
Finalul aduce în discuție mentalitatea toxică despre bani promovată de mulți “guru” de pe LinkedIn, care susțin că “dacă crezi că banii nu contează, întreabă-te de ce” și că “majoritatea problemelor tale s-ar rezolva instant dacă ai avea mai mulți bani”. Zlăvog oferă o perspectivă nuanțată, recunoscând că deși banii sunt esențiali în societatea actuală, obsesia pentru ei poate duce la o situație paradoxală: “Sunt foarte mulți oameni care aleargă după bani și ajung să muncească prea mult și să nu-și mai trăiască viața… au bani să-și cumpere orice ar vrea, dar ce să vezi, nu au timp să îi cheltuie”. Și poate tocmai acest dezechilibru este ceea ce alimentează sistemul corporatist abuziv, unde valoarea umană este constant redusă la cifre într-un tabel de performanță.
