Emanuel și Gabriela ne arată cum au devenit șoferi de tir
Sunt momente când realizezi cât de subțire este linia dintre o dragoste imposibilă și un parteneriat în cabina unui TIR care străbate Europa. Canalul “TRASEUL ÎMPREUNĂ” ne servește exact acest cocktail de romantism și pragmatism cu șofaj, într-un vlog care reușește simultan să fie înduioșător și comic prin sinceritatea sa dezarmantă. Emanuel și Gabriela, protagoniștii acestei povești, ilustrează perfect paradoxul modern: cum o relație începută cu poze pe Facebook și câteva zile de “gagicăreală” adolescentină poate evolua într-o carieră pe opt roți și un parteneriat pentru viață.
Vlogul este un amalgam fascinant de coincidențe improbabile, decizii spontane și o determinare care compensează perfect lipsa unui plan clar în viață. Tinerii își expun cu o sinceritate aproape naivă traseul sinuos de la întâlnirea lor providențială din România (el, verișorul prietenei ei, venit în vacanță din Spania) până la momentul când s-au trezit împreună în cabina unui camion, certându-se nu despre cine conduce, ci despre cine NU trebuie să conducă. Un reminder perfect că viața rareori urmează un GPS precis configurat.
O poveste de dragoste internațională
Povestea începe cu Emanuel, un român crescut în Spania care, în timpul unei vizite în România, o descoperă pe Gabriela în pozele verișoarei sale. Momentul primului contact este descris de Gabriela cu un umor involuntar: “Mi-a scris așa: ‘Ăă, bună’. După fie după mesajul trimis bună zice bună complet”. Un început elocvent care prevestea o relație de mare profunzime intelectuală, nu-i așa? Dar cine ar fi crezut că acest Casanova digital, cu tehnicile sale sofisticate de agățat, va reuși să transforme un “Ăă, bună” într-o poveste de dragoste transcontinentală?
După doar trei zile petrecute împreună (pentru că, evident, timpii morți și cunoașterea profundă sunt pentru cei slabi), cei doi se despart, își fac alți parteneri, dar - surpriză - pozele rămân nederulate din telefon. Gabriela insistă că au fost “niște poze extraordinare” pe care “nu am mai reușit să facem așa poze niciodată” - ceea ce ne face să ne întrebăm dacă dragostea lor e bazată pe compatibilitate sau pe abilități fotografice excepționale. Oricum, faptul că o relație de trei zile a supraviețuit doi ani în amintire spune ceva despre calitatea experiențelor amoroase ulterioare.
Covidul, un cupidon nemilos
După doi ani, în timp ce Gabriela se afla în vacanță în Italia, Emanuel îi scrie din nou. Reacția ei este demnă de un roman Harlequin: “Inima mea a început să sară și să bată un pic și exploda. Ieșea din piept.” Mă întreb dacă această condiție medicală alarmantă a necesitat intervenție cardiologică sau doar un diagnostic de “îndrăgosteală acută” era suficient. În orice caz, în doar trei zile de conversații telefonice, cei doi erau deja împreună “cu inimioare și cu pupici” - un record de eficiență relațională care ar face geloși și pe experții în speed-dating.
Paradoxal, pandemia de Covid - acest antagonist global al apropierilor umane - devine aliatul lor neașteptat. După mai multe încercări eșuate de a călători, Gabriela reușește să ajungă în Spania “în plan de vacanță” și, fără ca nimeni să pună întrebarea evidentă despre cât va dura șederea, rămâne acolo definitiv. “Efectiv încetul cu încetul a mers totul de la sine” - probabil cea mai relaxată descriere a unei emigrări permanente din istoria recentă. Cine are nevoie de planificare când ai dragoste și improvizație?
Condusul sub influența alcoolului
Odată instalată în Spania, Gabriela se confruntă cu dificultățile tipice: singurătate, barieră lingvistică și, evident, dorința arzătoare de a obține un permis de conducere spaniol. Cu abilitățile sale lingvistice limitate la “oa și si, adică bună și da”, se înscrie la școala de șoferi, unde creează un moment memorabil răspunzând afirmativ la întrebarea dacă e permis să conduci sub influența alcoolului și drogurilor. Un răspuns care probabil a făcut profesoara să reconsidere întreaga metodologie de predare și sistemul de evaluare.
Descrierea modului în care Gabriela învăța simultan limba spaniolă și regulile de circulație este de-a dreptul eroică: “mergeam cu caietul și îmi scriam fiecare cuvânt cum se auzea ca să pot să mi-l traduc după acasă”. Toată această determinare pentru a ajunge la marele premiu: certurile cu Emanuel despre cine conduce mașina. O investiție emoțională și educațională impresionantă pentru privilegiul de a te certa pe cine ia volanul - dovadă că dragostea adevărată înseamnă să te cerți pentru lucrurile care contează cu adevărat.
De la îngrijitori de bătrâni, la șoferi de TIR
Povestea evoluează când ambii lucrează ca îngrijitori - el, după ce a abandonat facultatea de economie pentru că “matematica era în chineză” (aparent mai greu de învățat decât conducerea unui vehicul de 40 de tone), iar ea îngrijind o bătrână cu Alzheimer, experiență care i-a perfecționat spaniola prin repetarea acelorași răspunsuri la aceleași întrebări. O metaforă accidentală pentru multe relații, dacă stăm să ne gândim.
Decizia de a deveni șoferi de TIR apare aproape ca o epifanie comică: ambilor le place să conducă, se ceartă constant pentru volan, deci soluția logică este să conducă fiecare câte un TIR! “O să stăm să conducem pe rând, că o să conducă fiecare programul lui și că n-o să trebuiască să ne mai certăm” - un raționament impecabil care demonstrează că uneori, soluțiile cele mai bune la problemele de cuplu implică un vehicul industrial. Ironic, acum se ceartă “cine să NU conducă, pentru că nu avem chef niciunul” - dovadă că viața are un simț al umorului mai dezvoltat decât noi toți.
Băiatul perfect
Concluzia acestei odisee sentimentalo-rutiere este livrată de Gabriela cu o sinceritate dezarmantă: “cine ar fi crezut că după doi ani de zile să apară din nou băiatul perfect pe care îl ceream încontinuu să apară din nou în viața mea”. Într-adevăr, cine ar fi crezut că un “Ăă, bună” pe Facebook poate duce la o viață petrecută împreună în cabina unui camion? Poate că există ceva poetic în această transformare a unor tineri îndragostiți în șoferi de cursă lungă - o metaforă pentru călătoria vieții, cu toate virațele ei neașteptate.
“Eu sunt Gabriela, iar el e Emanuel și noi vă pupicim” - un final tipic de vlog care sigilează această poveste incredibilă cu aceeași naturalețe dezarmantă cu care a fost spusă. Între pozele perfecte care nu mai pot fi reproduse și certurile pentru cine să nu conducă TIR-ul, Emanuel și Gabriela ne oferă o lecție neașteptată despre cum dragostea nu urmează niciodată un traseu previzibil. Uneori, destinația finală este o cabină de camion traversând Europa - și poate că asta e perfect în regulă, atât timp cât cineva (oricine!) e dispus să țină volanul.
