Dragoș Pătraru explică mecanismul dependențelor moderne și cum să recâștigăm controlul
Dragoș Pătraru ne provoacă să privim dependențele dintr-o perspectivă complet diferită. Departe de a fi doar despre alcool, droguri sau țigări, adicțiile moderne se ascund în obiceiurile noastre zilnice - de la verificarea compulsivă a telefonului, la scrolling-ul interminabil pe rețelele sociale, de la mâncatul emoțional, până la consumul de pornografie sau jocuri video. Pătraru subliniază că esența dependenței este atunci când “nu mai ai tu obiceiul, ci obiceiul te are pe tine”, prezentând viziunea specialistului Ryan Sove, potrivit căreia adicția nu reprezintă problema în sine, ci este o “soluție disperată la o durere nerezolvată”.
Fascinantă este conexiunea pe care Pătraru o face între dependențe și traumele emoționale, arătând că nu trebuie să fi trecut printr-o tragedie pentru a purta o traumă. Simplul fapt că în copilărie ai crescut într-un mediu în care trebuia să nu deranjezi, sau în care doar performanțele te făceau vizibil, poate constitui sursa unor răni invizibile care ulterior caută alinare prin substitute - alcool, zahăr, pornografie, jocuri, validare online. Se creează astfel un cerc vicios: fuga în plăcerea rapidă nu face decât să adâncească durerea inițială, ceea ce ne determină să căutăm și mai multă alinare în același comportament problematic.
În contrast cu abordările punitive sau bazate pe rușine, Pătraru prezintă o perspectivă terapeutică modernă: dezvoltarea toleranței la disconfort. Citându-l pe Ryan Sove, el explică că adevărata soluție nu este “cum să te simți bine, ci cum să înveți să te simți rău fără să fugi”. Pentru aceasta, sunt propuse exerciții și practici concrete: ținerea unei “hărți a vremii emoționale” în care să reflectăm zilnic asupra stărilor noastre, expunerea graduală la disconfort (mișcare, meditație, dușuri reci), și căutarea plăcerilor lente în locul celor rapide și imediate.
Dragoș evidențiază cum industria plăcerii rapide ne-a înconjurat de capcane, de la mâncarea ultraprocesată plină de zahăr la TikTok și cazinouri online, toate construite pe același tipar: plăcere instantă, efort minim, dopamină maximă. Corporațiile ne transformă atenția în cea mai valoroasă marfă, prin ceea ce Pătraru numește “smulgerea atenției”. Creierul nostru, care a evoluat să caute rar plăcerea, este complet dezorientat de acest asalt permanent de stimulare, ducând la o scădere dramatică a capacității de a tolera disconfortul.
Pătraru oferă un plan concret de acțiune pentru cei prinși în această capcană modernă: normalizarea disconfortului emoțional, antrenarea răbdării prin gesturi mici (plimbări fără telefon, momente de tăcere), căutarea plăcerii lente în locul celei rapide, conectarea autentică cu alții și, nu în ultimul rând, împăcarea cu sine. Departe de a fi o muncă ușoară, el subliniază că vindecarea începe cu pași mici, consistenți: “un pas în care alegem să respirăm nu să fugim, un pas în care alegem să simțim nu să ne amorțim, un pas în care alegem să fim prezenți chiar dacă doare puțin.”
Și când credeai că ai înțeles totul despre dependențe, Dragoș Pătraru dezvăluie o realitate tulburătoare - cu fiecare mic pas către vindecare se întâmplă un miracol aproape imperceptibil: plăcerile rapide care ne țineau captivi încep să-și piardă puterea asupra noastră, iar durerea încetează să ne mai sperie. Dincolo de toate tehnicile și explicațiile științifice, poate cea mai profundă revelație este că adevărata libertate nu constă în evitarea suferinței, ci în capacitatea de a o traversa pentru a găsi sens. Suntem invitați să privim dependențele nu ca pe niște slăbiciuni rușinoase, ci ca pe semne ale umanității noastre vulnerabile, mereu în căutare de conexiune, siguranță și vindecare.
