Valeriu Nicolae, colegul lui Dragoș Pătraru, desființează miturile despre Elena Lasconi
Atunci când un comentator politic își propune să demonteze imaginea unui politician prin prisma propriilor sale discursuri și acțiuni, rezultatul poate fi devastator. Exact asta face Valeriu Nicolae, unde nu-i acordă nicio șansă fostei favorite a USR, Elena Lasconi, în ciuda simpatiei evidente pe care i-o poartă pentru calitățile ei reale.
În vlog, Nicolae continuă analiza începută într-un episod anterior despre cariera politică a Elenei Lasconi, concentrându-se de această dată pe ultimele evoluții care au dus la retragerea susținerii partidului pentru candidatura sa prezidențială și reorientarea către Nicușor Dan. Comentariul său acid, dar documentat scoate la iveală contradicțiile, aroganța și populismul din spatele discursului tot mai radicalizat al fostei jurnaliste.
De la speranță, la aroganță
“Reconstrucția României începe ACUM!” striga Elena Lasconi cu nouă luni în urmă, când părea că are tot USR-ul în jurul ei și entuziasmul membrilor care au ales-o președintă cu majoritate covârșitoare. Dar cum arată această reconstrucție acum? În viziunea lui Valeriu Nicolae, nu prea grozav, și asta pentru că “matematica nu este chiar prietena cea mai bună a doamnei Lasconi” - referire acidă la discrepanța dintre afirmațiile grandilocvente despre “puterea poporului” și realitatea că a fost aleasă de doar 0,006% din populația României.
Aroganța pare să fie trăsătura dominantă criticată de analist, care citează momentul în care Lasconi numește actuala conducere a USR drept “o gașcă de trădători oportuniști” și îi trimite “să-și facă partid cu Nicușor”. Ironia situației nu scapă comentatorului, care subliniază absurditatea faptului că aceeași oameni pe care acum îi consideră “trădători” erau cei care o “pupau regulamentar” și o puneau “din pix” pe liste pentru Parlamentul European cu doar câteva luni în urmă.
Pupincurismul și cultul personalității
Nicolae nu se sfiește să ofere o lecție despre pericolele lingușelii excesive în jurul liderilor politici, numind-o direct “pupincurism” și oferind o listă impresionantă de exemple istorice de la Constantinescu și Ciorbea până la Iohannis și Cioloș. “Pupincurismul duce la smintire”, afirmă el categoric, sugerând că suporterii necondiționați ai Elenei Lasconi i-au făcut un deserviciu enorm, încurajându-i tendințele autocratice.
Criticul amintește de episodul discursurilor de susținere pentru Lasconi, când toți liderii USR o ridicau în slăvi ca fiind “singurul candidat autentic reformist” și “singura speranță” - exact aceiași oameni care ulterior i-au retras sprijinul. Această cultură a adulației excesive, sugerează Nicolae, este toxică pentru orice politician și explică parțial de ce Lasconi nu a reușit să vadă că pozițiile ei devin din ce în ce mai extreme și nepopulare în interiorul propriului partid.
De la scrisoarea către Trump, la atacul către Nicușor Dan
Una dintre cele mai severe critici se îndreaptă spre scrisoarea trimisă de Lasconi lui Donald Trump, pe care Nicolae o numește “o dovadă fie de ipocrizie, fie de o prostie înfiorătoare. Posibil amândouă”. Comparația dintre Lasconi, care se prezenta drept “om din popor”, și miliardarul Trump cu “WC-eu de aur” este tratată ca o “fractură logică gravă”, iar refuzul ulterior al Elenei Lasconi de a-și asuma această greșeală este considerat ca dovadă de aroganță.
Și mai grav este considerat atacul la Nicușor Dan, pe care l-a acuzat că “nu este capabil să-i spună fiicei sale te iubesc”. Această declarație este calificată drept “pur și simplu impardonabilă” de către Nicolae, care amintește ironic că Elena Lasconi a avut propriile probleme de comunicare cu fiica sa, care a denunțat-o public drept “homofobă” după declarațiile despre referendum. Comentariul sarcastic al analistului subliniază dubla măsură: “Doamna Lasconi, cea care nu reușea să-și convingă propria fiică adultă, a fost convinsă că poate să conducă USR-ul, să aducă unitate în partid”.
Nepotismul și religia în discursul politic
Valeriu Nicolae nu ratează ocazia să evidențieze și alte contradicții în discursul Elenei Lasconi, precum problema angajării soțului său ca jurist la grupul parlamentar USR cu un salariu de aproape zece ori mai mare decât câștiga anterior. “Faptul că soțul dumneavoastră este jurist la USR e definiția nepotismului”, tranșează analistul, subliniind că “orbul găinilor” de care suferă Lasconi în această privință ridică serioase semne de întrebare asupra capacității sale de a judeca echilibrat.
Nici invocarea divinității nu scapă de critica lui Nicolae. Când Lasconi a justificat pierderea sprijinului partidului spunând “De când m-am născut îl am pe Dumnezeu în sufletul meu și lângă mine”, comentatorul face o comparație incomodă cu discursul mesianic al lui Călin Georgescu, sugerând că amestecul “slinos” al religiei în politică ar trebui să îngrijoreze suporterii raționali ai USR. “Ce vrei să zici, că doar tu îl ai pe Dumnezeu adevărat în suflet și lângă tine, iar restul colegilor care nu te susțin sunt niște diavoli?”, întreabă retoric Nicolae.
Speranțe pentru viitor
Valeriu Nicolae adoptă un ton aproape elegiac, recunoscând că atât Elena Lasconi, cât și Nicușor Dan sunt “oameni cinstiți, decenți, muncitori” care ar putea fi “cu mult, mult peste oricare dintre președinții pe care i-am avut”. Însă eșecul lor de a colabora este atribuit tocmai culturii toxice din jurul lor, alimentată de ambițiile suporterilor care preferă lingușeala în locul onestității.
“USR-ul este de departe pe cifre și documente cel mai cinstit și mai meritocratic partid din Parlament, dar continuă să-și bată cuie în tălpi cu un entuziasm demn de obsesie sadomasochistă”, conchide Nicolae. El mai sugerează că încă există timp pentru negocieri și pentru ca cei doi lideri să depășească orgoliile și să ajungă la o înțelegere care să aducă speranță reală electoratului, deși, având în vedere “apetitul foarte redus al doamnei Lasconi de a-și vedea și rectifica greșelile”, șansele par reduse, iar decizia USR-ului de a o abandona pare “trist, una logică”.
