Dragoș Pătraru dezvăluie marea problemă economică a României și soluția radicală
Dragoș Pătraru lansează cea mai dură critică la adresa sistemului economic românesc, dezvăluind o realitate șocantă care stă la baza tuturor problemelor financiare ale țării. În cea mai recentă ediție a emisiunii sale, el pune pe masă cifre devastatoare și propune o soluție care ar putea revoluționa complet felul în care funcționează economia națională. Cu peste 500 de firme înregistrate la aceeași adresă și datorii de aproape 30 de miliarde de lei, imaginea pe care o prezintă despre ANAF și sistemul fiscal românesc este una care îți taie respirația. Dar ce este cu adevărat îngrijorător nu sunt doar cifrele, ci mecanismele prin care această corupție sistemică continuă să funcționeze în van, protejată de o rețea de complicități care ajunge până în vârful instituțiilor statului.
Criticile sale nu se opresc la statistici reci, ci merg mult mai adânc în identificarea celor responsabili pentru dezastrul economic actual. El nu ezită să îi numească pe nume pe Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, pe care îi consideră principalii vinovați pentru situația actuală, alături de partidele lor PSD și PNL. Această “rotativă nenorocită”, cum o numește el, a dus România într-o criză fără precedent, iar acum aceiași oameni vin cu măsuri de austeritate și cer solidaritate de la cetățeni. Ironia situației devine și mai evidentă când constată că statul român protejează în mod deliberat mafia fiscală, în timp ce cetățenii sunt îndemnați să plătească taxe suplimentare pentru a acoperi gaurile lăsate de incompetența și corupția sistemică.
Analiza sa despre ANAF dezvăluie o realitate care depășește orice imaginație. Aproape 500 de firme înregistrate la 2440 de adrese din țară, cu datorii cumulate de aproape 30 de miliarde de lei, iar la o singură adresă din București funcționează peste 8000 de firme. Aceste cifre nu sunt doar statistici, ci dovada unei mafii organizate care operează în plină lumină, sub protecția unor instituții care ar trebui să le combată. El subliniază că ANAF avea aceste informații și dormea pe ele, ceea ce demonstrează că nu este vorba despre incompetență, ci despre o cârdășie totală cu infractorii. Situația devine și mai gravă când realizezi că șefa ANAF, Nicoleta Mioara Cârciumaru, instalată în funcție în 2023 pentru a “rupe la colectare”, nu a reușit decât să mențină status quo-ul corupt.
Soluția pe care o propune este una care ar putea fi considerată radicală de către unii, dar pe care el o consideră singura viabilă pentru schimbarea sistemului actual. “Inversarea fluxului de bogăție” - un concept pe care îl împrumută de la economistul Gary Stevenson - presupune o schimbare fundamentală în felul în care se aplică taxarea. În loc să taxeze munca și să lase averile mari netaxate, propune exact inversul: taxe mult mai mici pe muncă, puțin sau chiar deloc pentru clasele vulnerabile, și în același timp taxarea ca lumea a averilor, moștenirilor, capitalului, proprietăților și dividendelor. Această abordare ar putea rezolva nu doar problema deficitului bugetar, ci și pe cea a inegalității sociale extreme care caracterizează România de astăzi.
Critica sa se extinde și asupra sistemului educațional și mediatic care ne menține în “pătrățica noastră”, împiedicându-ne să pună la îndoială felul în care “șmecherii lumii” au stabilit regulile jocului economic. El observă că există o solidarizare inexplicabilă a oamenilor cu cei mai bogați, deși aceștia din urmă beneficiază zilnic de pe urma contribuțiilor tuturor celorlalți prin consumul forțat și atenția acordată pe rețelele sociale. Această manipulare psihologică face ca oamenii să nu realizeze că politicile economice actuale nu sunt o fatalitate, ci rezultatul unor decizii deliberate care avantajează o minoritate în detrimentul majorității. Fenomenul pe care îl descrie ca “trickle up economy” arată cum bogăția este drenată constant în sus către cei deja foarte bogați, în timp ce clasele muncitoare și de mijloc sunt îndatorate și decapitalizate.
Dar cel mai tulburător aspect al analizei sale nu ține de cifrele economice sau de măsurile propuse, ci de felul în care reușește să conecteze toate aceste elemente într-un tablou care ne arată că problemele României nu sunt accidentale, ci rezultatul unui sistem gândit să funcționeze exact așa cum funcționează acum. Și când începi să înțelegi logica acestui mecanism, realizezi că ceea ce vedem la suprafață este doar vârful icebergului într-o poveste mult mai complexă și mai îngrijorătoare decât pare la prima vedere.
