Teodora Munteanu, colega lui Dragoș Pătraru, dezvăluie adevărul dur despre tinerii care nu muncesc în România
Într-un nou material provocator, Teodora Munteanu abordează mitul “tinerilor care nu vor să muncească” în România, arătând cum această narațiune simplificată ascunde probleme structurale profunde. Datele Eurostat indică faptul că peste 20% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani (aproximativ 600.000 de persoane) nu sunt nici angajați, nici în sistemul educațional, nici în programe de formare - categoria denumită “NEET”. Însă ceea ce posturile TV prezintă ca pe o problemă de atitudine este, în realitate, un indicator major al vulnerabilității sociale a tinerilor și al eșecului politicilor guvernamentale. Aceste statistici nu reflectă deloc alegeri voluntare, ci mai degrabă consecințele unor probleme sistemice ignorare de decenii.
Abandonul școlar reprezintă principala cauză a acestui fenomen, cu peste 320.000 de copii care au părăsit școala între 2010 și 2020, conform rapoartelor Ministerului Educației. În 2023, rata abandonului școlar a atins aproape 17% în România, față de media europeană de 9,5%. Situația este și mai gravă în mediul rural, unde rata abandonului este de trei ori mai mare decât media națională. Calitatea slabă a educației din zonele rurale este evidențiată de rezultatele șocante ale evaluărilor naționale, unde aproape jumătate dintre elevii de clasa a VI-a nu au reușit să obțină medii peste cinci. Decalajele educaționale sunt atât de mari încât, potrivit Băncii Mondiale, un elev de la țară ar avea nevoie de peste doi ani suplimentari de școală pentru a ajunge la nivelul colegilor din București-Ilfov.
Sărăcia reprezintă al doilea factor major care împinge tinerii în categoria NEET. Mulți copii abandonează școala pentru a munci în gospodărie sau pentru a contribui financiar la bugetul familiei. Discriminarea, în special în cazul persoanelor de etnie romă, bullyingul și migrația sunt alți factori determinanți. România ocupă locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul copiilor care, deși au vârsta școlară, nu sunt înscriși în sistemul educațional. În cazul fetelor, situația este și mai dramatică, multe abandonând școala din cauza sarcinilor premature sau a stereotipurilor de gen. În 2021, România a înregistrat cele mai multe mame minore sub 14 ani din întreaga Uniune Europeană, iar în 2022, peste 7.000 de tinere cu vârsta sub 18 ani au devenit mame - consecință directă a lipsei educației sexuale și a accesului limitat la întreruperi de sarcină.
Deși există aproape 600.000 de tineri NEET în România, statul îi cunoaște doar pe 36.000 dintre ei - cei înregistrați oficial ca șomeri. Paradoxal, aproape 80% dintre șomerii înregistrați nu primesc niciun fel de ajutor financiar, iar indemnizația de șomaj pentru tinerii fără experiență este de doar 330 RON lunar (aproximativ 11 RON pe zi). În realitate, mulți dintre acești tineri “invizibili” lucrează la negru, sunt zilieri, se ocupă de gospodărie sau au dezvoltat mici afaceri nefiscalizate. Se estimează că 1,4 milioane de români lucrează în afara economiei formale, rămânând astfel fără protecție socială, asigurări de sănătate sau vechime în muncă. Alții aleg calea străinătății, fiind prinși într-un continuu du-te-vino între România și țările occidentale.
Comentariile oficialilor, precum cele ale actualului ministru al educației Daniel David, care susține că tinerii au “așteptări nerealiste” privind salariile, sunt complet deconectate de realitate. Un studiu din 2024 arată că un adult singur are nevoie de aproximativ 4.000 RON lunar pentru a se întreține, în condițiile în care salariul minim net era de doar 2.363 RON. Datele platformelor de recrutare demonstrează contrariul narațiunii oficiale: aproape 40% din conturile noi au fost create de tineri sub 28 de ani, care au generat 2,8 milioane de aplicări la joburi. Aceștia nu își doresc bogății peste noapte, ci doar să poată plăti o chirie și să aibă un trai decent.
Dincolo de cifrele reci se ascund povești cutremurătoare despre lupta pentru supraviețuire într-un sistem care marginalizează și stigmatizează. Tinerii NEET nu sunt leneși care refuză să muncească - ei sunt mai degrabă victimele unui sistem educațional haotic, ale sărăciei cronice și ale lipsei de oportunități reale. Stigmatizarea lor nu face decât să adâncească prăpastia dintre generații și să intensifice problemele de sănătate mentală cu care mulți dintre ei se confruntă deja. Iar ceea ce este și mai tulburător este că în spatele fiecărei statistici se află destine frânte și potențial irosit, într-o țară care continuă să-și piardă cea mai valoroasă resursă - tinerii săi.
