Sebastian Petre dezvăluie istoria fascinantă a cartierului Tei din București
Cartierul Tei din București, mărginit de bulevardele Ștefan cel Mare, Barbu Văcărescu și Colentina, are o istorie fascinantă. Numele cartierului provine de la grădina cu tei care aparținea odinioară moșiei boierilor Ghica, proprietate care se întindea până în actualul cartier Colentina. La începutul anilor 1900, zona era predominant industrială, găzduind fabrica de cărămidă Tonola, uzina de reparații Atelierele Centrale, depoul STB Ștefan cel Mare și morile Olmazu și Asan. Transformarea cartierului în forma actuală a început în anii ‘30, când Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a ridicat primele case, un proiect ambițios care urma să numere peste 200 de locuințe.
Parcul Tei reprezintă o altă piesă importantă din istoria cartierului, amenajarea sa începând în 1935, fiind însă întreruptă de război în 1939 și reluată între 1948 și 1950. Un element curios al parcului este statuia fostului președinte al Azerbaidjanului, Heidar Aliev, amplasată aici după ce statul azer a sponsorizat lucrările de refacere din 2007. Al doilea parc emblematic al cartierului, Parcul Circului, a fost amenajat în anii ‘60 pe locul fostei fabrici de cărămidă Tonola, înființată în 1865 de germanul Max Tonola. În 1961, odată cu sistematizarea și construirea de blocuri în tot Bucureștiul, s-a ridicat aici Circul de Stat și blocurile specifice perioadei, cu regim mic de înălțime precum cele de pe Aleea Circului.
Un monument istoric fascinant al cartierului este Moara lui Asan, construită de grecii Hasan și Ion Martinović în 1853, fiind prima moară cu aburi din România. Inițial, localnicii se temeau că aburii vor arde grânele, dar în scurt timp “vaporul lui Asan” a câștigat încrederea tuturor datorită calității superioare a făinii produse, fapt dovedit și de premiile primite la expoziția de la Rotterdam din 1889. După moartea lui George Asan în 1866, soția și apoi fiii săi, Gheorghe și Vasil, au preluat afacerea transformând-o în Fabricile Asan, cu activități diverse precum măcinarea cerealelor, producerea de uleiuri vegetale, lacuri, culori și săpunuri. După naționalizarea comunistă și ulterior revoluție, monumentul a fost lăsat în paragină, degradându-se treptat.
Perioada de construire masivă a blocurilor în cartierul Tei a început la jumătatea anilor ‘60, cu blocurile înalte din zona Teiul Doamnei, Șoseaua Colentina și Doamna Ghica. Ascunsă printre aceste blocuri se află Biserica Sfânta Treime, construită în 1899 când populația din “câmpul Teilor” începuse să crească, iar biserica din incinta Palatului Ghica devenise neîncăpătoare. În anii ‘70, biserica a scăpat de demolări, dar a fost ascunsă între blocurile ridicate pe Bulevardul Lacul Tei, principala arteră a cartierului. Tot pe acest bulevard, în 1962, s-a inaugurat prima linie de troleibuz care ajungea în zonă, linia 8, retrasă ulterior în 1987 odată cu lucrările liniei de tramvai de pe Bulevardul Barbu Văcărescu.
Un alt element distinct al cartierului Tei este Cimitirul Reinvierea, poreclit inițial “Pătrunjel” de localnici pentru că cei înstăriți căutau să-și cumpere locuri de veci în zonele cu multă verdeață. Cimitirul impresionează prin poarta monumentală ce amintește de cimitirele pariziene, dar și prin contrastele cultural-sociale care îl definesc – de la mirosul de mici și grătar, la manelele de jale ce răsună în fundal, de la monumente funerare clasice, la mormintele unor celebri actori precum Mircea Albulescu sau Irina Petrescu. Această diversitate culturală reflectă perfect poziționarea și evoluția cartierului Tei, aflat la granița dintre eleganța Floreascăi și caracterul popular al Colentinei, împrumutând elemente din ambele zone într-o simbioză urbană plină de contraste și istorie nespusă.
