Sandra Niculaescu și noaptea de coșmar cu Fabian care nu mai doarme de o săptămână
Sandra Niculaescu ne primește în casa ei într-o dimineață de duminică care pare desprinsă dintr-un coșmar pentru orice părinte. Cu ochii obosiți și vocea răgușită, ea dezvăluie o realitate brutală: Fabian nu a mai dormit normal de aproape o săptămână, iar ea s-a culcat abia la 7:30 dimineața după o noapte albă. Cu mama în vizită pentru a o ajuta și o perfuzie în braț din cauza unei infecții severe în gât, Sandra trăiește cele mai grele momente de când este mamă. Situația devine și mai dramatică când realizăm că și micuța Natalia începe să prezinte simptome de răceală, iar Sandra trebuie să facă față singură acestei provocări când mama ei va pleca la serviciu.
Noaptea din infern a început pe la 12:30, când Fabian s-a trezit și nu a mai putut să se întoarcă la somn. Sandra descrie cu amănunt agitația extremă a băiețelului, care a început să facă “steaming vocal”, să se plimbe prin casă, să meargă din pat în sufragerie, apoi în bucătărie, în timp ce ea îl urmărea disperată încercând să înțeleagă ce se întâmplă. Până la 7:30 dimineața, Fabian a rămas complet treaz și suprastimulat, iar Sandra a ajuns la capătul puterilor. Chiar dacă băiatul se culcă în sfârșit dimineața, el se trezește după doar patru ore, pe la 11:00, ceea ce înseamnă că nu își recuperează somnul pierdut și devine din ce în ce mai irascibil și plângăcios.
Starea de sănătate a Sandrei se deteriorează rapid sub presiunea acestei situații extreme. Ea povestește cum a început să simtă frisoane în timpul nopții, iar durerea din gât a devenit din ce în ce mai intensă. Când s-a uitat în oglindă dimineața, a descoperit cu groază că avea puroi în gât - o situație pe care a mai trăit-o doar o dată, când era însărcinată cu Natalia. Durerea corporală devine atât de intensă încât Sandra nu mai poate să stea în picioare fără să se simtă rău, iar mama ei îi montează o perfuzie cu antibiotice pentru a-i oferi un ușor prilej de ameliorare a simptomelor. Ironia situației este că Sandra trebuie să își îngrijească copiii în timp ce ea însăși luptă cu o infecție severă.
Comportamentul lui Fabian devine din ce în ce mai îngrijorător pentru Sandra, care observă o intensificare a stimming-ului verbal și tactil. Băiatul face în permanență sunete repetitive, flutură mâinile excesiv și pare să fie într-o stare constantă de suprastimulare senzorială. Sandra remarcă că orice încercare de a-l calma sau de a-l distrage eșuează, iar steamingul verbal continuă indiferent de context - acasă, pe stradă, în orice situație. Ea observă că Fabian a început să sugă diverse materiale textile din jurul lui, manifestând o fascinație ciudată pentru texturile diferitelor țesături. Aceste comportamente noi o îngrijorează profund pe Sandra, care realizează că sunt semne ale unei dezechilibrări senzoriale mai profunde.
Sandra face o comparație dureroasă între provocările de a crește un copil tipic versus un copil atipic, subliniind că diferența de dificultate este enormă. Ea avertizează mamele care urmează să treacă prin experiențe similare că un copil atipic necesită de 20, 30, chiar 50 de ori mai multă energie și răbdare decât un copil cu dezvoltare tipică. În disperarea ei, Sandra realizează că are nevoie urgentă de informații și resurse despre terapia ocupațională și cea senzorială, comandând cărți specializate și căutând modalități de a învăța să lucreze ea însăși cu Fabian. Ea menționează că simte că stagnează în abordarea problemelor lui Fabian și că rutina actuală de terapie de la grădiniță nu pare să fie suficientă pentru nevoile complexe ale băiatului.
Dar ceea ce Sandra nu-și dă seama încă este că această criză aparent de nezdruncinat este doar vârful icebergului. Observațiile pe care le face despre intensificarea comportamentelor repetitive, despre modificările în patternul de somn și despre reacțiile exagerate la stimuli senzoriali par să indice o tranziție importantă în dezvoltarea lui Fabian. Și în timp ce ea se concentrează pe supraviețuirea de la o zi la alta, semnele subtile pe care le notează cu grijă în jurnalul ei ar putea fi cheia pentru înțelegerea unei imagini mult mai mari despre ceea ce se întâmplă cu băiatul ei.
