Români în Anglia se întorc în UK după aventura absurdă cu birocrația din aeroportul românesc
Când ai impresia că birocrația românească nu mai poate să te surprindă cu nimic, apar “Români în Anglia” să-ți demonstreze contrariul. După 11 luni de “adaptare” în România, această familie s-a decis să se întoarcă în Marea Britanie, însă universul birocratic românesc parcă ținea cu tot dinadinsul să le ofere o experiență memorabilă de “la revedere”. Cine ar fi crezut că actul de a face ceva în plus pentru copiii tăi - respectiv obținerea unor certificate românești pentru copiii născuți în UK - se poate transforma într-un coșmar administrativ de proporții aproape kafkiene?
Vlogul ne oferă o porție generoasă de absurditate birocratică demnă de un sitcom. Doar că, spre deosebire de comedie, aici era o mamă reală, cu patru copii reali, într-un aeroport real, confruntându-se cu perspectiva foarte reală de a nu putea urca în avionul spre casă. Motivul? Păi tocmai faptul că a fost prea conștiincioasă și le-a făcut copiilor britanici și acte românești. Ironia situației atinge cote astronomice când realizezi că dacă nu încerca să fie cetățean model, nu s-ar fi confruntat cu această problemă.
Absurditatea unei legi
Povestea din aeroport scoate la iveală o absurditate care ar putea fi amuzantă dacă n-ar fi reală. Protagonista noastră descoperă că, prin simplul fapt că a făcut certificate românești pentru copiii ei britanici, a activat un protocol birocratic ridicol. Aparent, în universul paralel al legislației române, dacă ai certificat românesc dar călătorești cu pașaport britanic, ești suspectat că încerci să-ți răpești propriii copii. Ce n-a făcut certificatul românesc timp de 11 luni cât au stat în România, a făcut brusc în ziua plecării.
Ce lecție învățăm din asta? “Nu faceți mai mult decât minimul necesar când vine vorba de acte în România”. Dacă protagonista nu menționa că copiii au și certificate românești, toată această situație ar fi fost evitată. Până și funcționarul i-a confirmat acest lucru, într-un moment de sinceritate aproape surrealistă. Când legea te pedepsește pentru că încerci să faci lucrurile “prea bine”, știi că ceva este profund în neregulă cu sistemul.
Birocrația care nu cunoaște logica
Cum este posibil ca doi copii cu pașapoarte britanice valide să fie opriți la vamă doar pentru că există și un certificat românesc pe numele lor? Este ca și cum ai spune: “Îmi pare rău, nu poți intra în propria casă pentru că ai și cheia de la apartamentul bunicii”. Absurditatea este atât de mare încât nici funcționarul nu pare să o poată explica altfel decât prin “așa e protocolul”, acel răspuns universal al birocrației când nu există o justificare rațională.
Toată aventura a culminat cu un moment demn de comedie neagră - valiza de cală a trebuit readusă la ghișeu, pentru ca mama să poată scoate din ea “cărțile roșii” de la medicul de familie britanic, care să dovedească că, într-adevăr, copiii locuiesc în Marea Britanie. Ca și cum pașaportul britanic și faptul că se îndreaptă spre Marea Britanie nu erau suficiente indicii. Cum ar spune un clasic în viață: “Este ridicol, domnule!”.
Comparația sistemelor care spune totul
Contrastul dintre experiența din aeroportul românesc și cea din aeroportul britanic este aproape comic în durerea lui. În România, o oră de stat în picioare cu copiii, valize readuse, explicații, proceduri și complicații infinite. În Marea Britanie? Scanare de pașaport, identificare automată în sistem, prioritate pentru că aveau copii, și “la revedere, o zi bună”. Nu e nevoie să fii expert în administrație publică pentru a vedea diferența.
Probabil că acest contrast a fost unul dintre motivele pentru care familia a decis să se întoarcă în UK după cele 11 luni petrecute în România. Când cotidianul se transformă într-o luptă continuă cu sistemul, devine obositor. Ce ironie să constați că țara ta de origine îți pune mai multe piedici decât țara în care ești “străin” dar care te tratează cu respect și eficiență.
Lecția învățată pe propria piele
“Deci, concluzia mea este: dacă nu vreți să vă complicați să faceți și procură, nu le faceți certificat românesc copiilor”, spune protagonista, oferind un sfat practic învelit în frustrare justificată. Este trist când un cetățean român trebuie să avertizeze alți cetățeni români să evite actele românești pentru a-și simplifica viața. E ca și cum ai spune: “Pentru a funcționa mai bine în sistemul românesc, evită pe cât posibil sistemul românesc”.
Lecția e dură, dar extrem de valoroasă pentru orice român care călătorește cu copii având dublă cetățenie. În esență, mai puțin poate însemna mai mult când vine vorba de birocrație românească. Un paradox trist, care reflectă problemele structurale ale unui sistem care pare să existe pentru a se perpetua pe sine, nu pentru a servi cetățeanul.
Întoarcerea în Anglia
După 11 luni de încercări de adaptare în România, familia se întoarce în Marea Britanie, unde au deja settled status și o viață construită în 10 ani. Nu e greu de înțeles de ce, când pui în balanță eficiența unui sistem versus frustrările continue ale altuia. Protagonista încearcă diplomatic să nu jignească România, subliniind că “nu există țară perfectă” și că recunoașterea problemelor ar putea duce la schimbare.
Însă realitatea rămâne: uneori, calitatea vieții ține mai puțin de nostalgie și mai mult de lucruri concrete - cum ar fi să nu petreci o oră în aeroport demonstrând că ai dreptul să călătorești cu proprii copii. Pentru o familie cu patru copii, predictibilitatea și eficiența sistemului nu sunt mofturi, ci necesități. Poate că într-o zi, după suficiente schimbări, România va fi din nou o opțiune. Până atunci, “Români în Anglia” rămân, pe bună dreptate, în Anglia.
