Român în UK între două lumi. Rădăcinile care nu se uită și visul de a reveni acasă
După cinci ani petrecuți în Anglia, Român în UK deschide o discuție sinceră despre ce înseamnă să trăiești între două lumi. El explorează cu sinceritate cum este să te adaptezi perfect unui sistem străin, să înțelegi regulile jocului și totuși să simți mereu că ceva lipsește. Chiar și în confort material și siguranță, rămâne acel sentiment subtil că nu aparții pe deplin societății britanice. Ești “românul de serviciu” - acceptat, dar niciodată complet integrat, și poate nici nu-ți dorești asta cu adevărat. Căci, după cum spune el atât de elocvent, “rădăcinile nu se tund”.
România, cu toate lipsurile ei, i-a format caracterul. Crescut într-o familie modestă, fără vacanțe la munte sau mare, cu o singură excursie școlară în clasa a cincea, vloggerul și-a dezvoltat reziliența și independența tocmai în aceste condiții. Nu a plecat din țară pentru a fugi, ci pentru a-și oferi o șansă în plus. Această poveste rezonează cu mulți români din diaspora care au făcut aceeași alegere dificilă. Totuși, oricât de departe ar merge, legătura cu țara natală rămâne, chiar dacă nu se manifestă ca un dor propriu-zis.
Diferența dintre oameni este ceea ce îl atrage înapoi spre România. În Anglia, deși majoritatea sunt politicoși, mulți sunt și distanți. Poți locui cinci ani lângă un vecin fără să-l cunoști cu adevărat, în timp ce în România, vecinii știu adesea prea multe. Vloggerul descrie acel sentiment straniu de singurătate în mijlocul mulțimii, o experiență comună multor emigranți care se adaptează la individualismul occidental după ce au crescut în spiritul comunitar românesc.
Obiceiurile simple din România sunt cele care îi lipsesc cel mai mult. Pasionat de fotbal în tinerețe, își amintește cu nostalgie de serile de vară când ieșea cu prietenii la joc “pe șes” după ora 5-6, când se lăsa răcoarea. Era un moment magic când toată lumea uita de grijile zilnice. Iarna, jucau chiar și pe zăpadă. Acum, viața i-a schimbat pe toți - au crescut, s-au maturizat, și din toți acei prieteni din copilărie, mai păstrează legătura doar cu unul sau doi. În Anglia, deși joacă ocazional fotbal, experiența nu se compară cu cea din România.
Gândul întoarcerii în România este mai mult decât o simplă nostalgie - este o căutare a liniștii interioare. Deși viața în Anglia merge bine și ar putea continua acolo până la 50 de ani, vloggerul nu se vede îmbătrânind pe tărâm britanic. Se întreabă unde își va petrece ultimii ani - poate în satul copilăriei, poate într-un oraș liniștit sau undeva în natură. Pune întrebarea și publicului său: “Tu unde te vezi în următorii 20, 30 de ani? În Anglia, în țara în care locuiești acum, sau în România?”. Recunoaște că fiecare emigrant simte diferit - unii abia așteaptă să se întoarcă, pentru alții aventura abia începe.
Finalul rămâne deschis, ca o călătorie nesfârșită între două identități. Deși nu îi este dor de România în totalitate, țara natală îi lipsește în fiecare zi într-un fel subtil, greu de explicat. Știe că într-o bună zi se va întoarce, pentru că acolo sunt rădăcinile sale. Între timp, întrebările planează în aer, invitând la reflecție profundă despre identitate și apartenență. Și în acest dialog continuu dintre trecut și prezent, între aici și acolo, se ascunde adevărata poveste a diasporei românești - o poveste încă neterminată, plină de capitole neașteptate și răsturnări de situație pe care nimeni nu le poate anticipa.
