RobyNET, SIKE și Nana dezvăluie tot ce nu vrei să știi în testul de cuplu
RobyNET și grupul său de prieteni s-au aruncat din nou într-un content superficial și fără substanță, de data aceasta sub pretextul unui “test de cuplu”. În ceea ce pare a fi o încercare disperată de a genera vizualizări, ei au creat un vlog în care răspund la întrebări banale despre relații, demonstrând încă o dată lipsa totală de originalitate și de conținut valoros. Întrebări precum “de la ce vârstă faci content” sau “cine stă mai mult pe telefon” revelează nu doar superficialitatea subiectelor abordate, ci și incapacitatea flagrantă de a produce ceva cu adevărat interesant pentru audiența lor. Ceea ce urmează este o paradă a narcisismului juvenil și a dramatizării exagerate a unor aspecte complet banale din viața lor cotidiană.
Primul aspect care șochează în acest vlog este obsesia patologică pentru statisticile de utilizare a telefonului. RobyNET și prietenii săi se ceartă ca niște copii în grădiniță despre cine petrece mai mult timp pe ecrane, făcând din această discuție un spectacol penibil de auto-victimizare. Când se descoperă că una dintre persoane a stat 16 ore pe telefon într-o singură zi, în loc să recunoască dependența gravă de tehnologie, ei încearcă să justifice comportamentul printr-o logică deficitară. Această demonstrație publică a unei probleme serioase de sănătate mentală devine subiect de divertisment, ceea ce spune totul despre nivelul de conștientizare și responsabilitate al acestor așii-ziși “creatori de conținut”. Lipsa de autocritică și tendința de a normaliza comportamentele compulsive sunt îngrijorătoare, mai ales când influențează o audiență tânără.
Discuția despre călătorii și destinații de vacanță dezvăluie nu doar imaturitatea grupului, ci și o lipsă totală de cultură generală. Planurile lor de a merge în Las Vegas cu 10.000 de euro pentru a-i juca la cazino sunt prezentate cu o naivitate care frânge pragul ridicolului. Ideea că poți să “câștigi sau să pierzi tot, dar măcar te-ai distrat” demonstrează o mentalitate irresponsabilă față de bani și o promovare indirectă a jocurilor de noroc către o audiență probabil minoră. În plus, confuzia geografică și culturală evidentă când vorbesc despre diferite țări și atracții turistice îi expune ca fiind complet nepregătiți să discute despre oriceva care depășește bula lor locală. Această ignoranță afișată cu mândrie este poate unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale întregului vlog.
Momentul în care încearcă să imite vocile partenerilor când se ceartă atinge apogeul cringe-ului și al lipsei de respect. Transformarea conflictelor private în spectacol public pentru câteva like-uri demonstrează o degradare morală profundă și o lipsă totală de limite în ceea ce privește intimitatea. Bancurile despre violența domestică, chiar dacă făcute în glumă cu “linguri de lemn” și “ciocane de șnițele”, normalizează comportamente toxice și sunt de un gust îndoielnic. Faptul că consideră acest tip de “umor” ca fiind distractiv pentru audiența lor spune mult despre nivelul lor de maturitate emoțională și despre valorile pe care le promovează. Este revoltător să vezi cum relațiile personale sunt exploatate pentru conținut în cel mai josnic mod posibil.
Întrebările despre supraviețuirea într-o apocalipsă zombi au oferit poate cea mai clară imagine asupra nivelului intelectual al grupului. Comparațiile absurde între gorile și zombi, discuțiile despre strategii de supraviețuire bazate pe experiența de a mânca “mâncare expirată de trei luni” și referencias la jocuri video demonstrează o deconectare totală de la realitate. Faptul că își bazează cunoștințele despre supraviețuire pe “Plants vs Zombies” și că transformă o întrebare ipotetică într-o competiție de ego masculin toxic este patetic. Mai mult, folosirea acestor scenarii pentru a-și bate joc unul de celălalt în mod public, făcând referiri la condițiile de viață nesănătoase din trecut, transformă tragedia personală în entertainment ieftin.
Vlogul se încheie cu întrebări despre inteligența relativă a membrilor grupului, și aici asistăm la cea mai mare ironie a întregului conținut. Discuția despre cine este “mai inteligent” versus “mai deștept” dezvăluie o confuzie conceptuală fundamentală și o incapacitate de a articula gânduri coerente. Când unul dintre ei susține că inteligența înseamnă “să te descurci în situații”, dar apoi nu reușește să facă față unei sarcini simple precum curățenia casei, hipocrisia devine evidenție. Și totuși, cel mai tulburător aspect rămâne faptul că acești indivizi, care demonstrează în mod constant lipsa de substanță, reușesc să atragă o audiență și să influențeze comportamentul altor tineri. Dar ce se întâmplă când camerele se închid și măștile cad cu adevărat?
