Pleiăr despre cazul Teodorei Marcu. Crima care expune mentalitatea bolnavă din România
Cazul Teodorei Marcu, tânăra de 23 de ani împușcată mortal în plină stradă de Robert Lupu, a șocat România și a scos la iveală cele mai întunecate aspecte ale mentalității patriarhale din societatea noastră. Pleiăr abordează cu duritate realitatea cruntă din spatele acestei crime, analizând nu doar fapta în sine, ci întreaga rețea de factori care permit și încurajează astfel de tragedii. De la victim blaming-ul generalizat, până la ineficiența sistemului de protecție, de la influencerii toxici care promovează misoginismul, până la indiferența colectivă față de semnalele de alarmă, totul pare să conspire împotriva femeilor aflate în situații de abuz. Criminalul, un bărbat de 50 de ani care avea deja ordin de protecție împotriva sa, a premeditațat fapta și a postat pe rețelele sociale mesaje care anunțau tragedia. În ciuda tuturor semnalelor, sistemul a eșuat spectaculos în protejarea victimei.
Mentalitatea medievală care obiectifică femeile și le consideră suboameni se manifestă în cele mai crude forme atunci când apar astfel de cazuri. Pleiăr subliniază cum, chiar și în fața unei crime atât de evidente, apar “bărbați” care cer context, de parcă ar exista vreo justificare pentru a împușca o femeie însărcinată pe stradă, în timp ce ținea un copil de mână. Diferența de vârstă de peste 25 de ani între agresor și victimă ridică suspiciuni de grooming, iar profilul psihologic al criminalului, cu obsesiile și problemele mintale netratate, pare să fie o constantă printre agresorii din România. Robert Lupu s-a sinucis într-o parcare din zona Cosmopolis înainte să fie prins, lăsând în urmă o victimă și o societate care se întreabă cum s-a ajuns la această tragedie. Postările sale pe Facebook, pline de ură față de femei și filosofii de doi bani, pictează imaginea unui individ profund perturbat care a fost lăsat să își manifeste violent frustrările.
Presa românească a contribuit la perpetuarea acestei mentalități toxice prin felul în care a prezentat cazul, folosind formulări ca “fosta concurentă la Insula Iubirii” pentru a descrie victima, transformând tragedia într-un spectacol mediatic. Emisiunile de tip reality show alimentează această mentalitate bolnavă, generalizată pentru profit, în timp ce orice încercare de a aborda serios problema violenței domestice este întâmpinată cu scepticism și ironie. Bărbații care se plâng că feminismul este exagerat și că femeile sunt doar paranoice ignoră complet statisticile îngrijorătoare: din 100 de cazuri de violență domestică, abia unul are ca victimă un bărbat. România se află în topul Uniunii Europene la capitolul violenței domestice, iar fiecare dintre noi a crescut într-o familie disfuncțională sau a cunoscut cazuri de abuz despre care toată lumea știa, dar nimeni nu intervenea. Rușinea de a te amesteca în viața altora prevalează asupra instinctului de a proteja victimele.
Când femei cu curaj, precum cele din campania MeToo sau personalități publice ca Marilu, încearcă să vorbească despre abuzurile prin care au trecut, societatea le întâmpină cu suspiciune și analiză de gesturi și expresii, încercând să determine cine minte. În loc să se focuseze pe problema reală și sistemică, publicul se transformă în detectivi de ocasie, iar victimele ajung să fie blamate pentru că au îndrăznit să vorbească. Poliția română, în loc să ofere sprijin și protecție, de multe ori râde în fața victimelor care vin să reclame bătăi și amenințări, iar procedura standard neoficială este să cheme agresorul și victima la aceeași secție pentru a încerca o împăcare amiabilă. Ordinele de protecție se dovedesc a fi simple bucăți de hârtie, iar brățările de supraveghere pentru abuzatori nu împiedică tragediile să se întâmple.
Pleiăr nu cruță nici influencerii toxici care contribuie la această mentalitate bolnavă, numind explicit Cezar Ionașcu, How to Men, Laoren și toată gașca de “gurui” ai masculinității care reduc femeile la statutul de proprietate a bărbatului. Alături de aceștia, Dani Mocanu și manelarii care încurajează bărbații să se simtă superiori, precum și rapperii și trapperii care de decenii denigrează femeile în versurile lor, toți contribuie la crearea unui mediu toxic în care asemenea crime devin posibile. Aceste personalități publice, care distribuie adesea și conținut politic cu anumiți candidați controversați, alimentează o cultură a misoginismului care se răsfrânge violent asupra femeilor vulnerabile. Internetul este plin de indivizi care fac victim blaming sau care caută rage bait, transformând tragediile în spectacol și pe criminali în victime ale circumstanțelor.
Coincidența sumbră că exact în perioada în care se vorbea despre teroarea prin care trec femeile în România, prin campanii de conștientizare și inițiative ale diferitelor ONG-uri, să se întâmple această crimă arată cât de adânc înrădăcinată este problema în societatea noastră. Teodora a fost ucisă în Cosmopolis, un cartier rezidențial considerat sigur din București, demonstrând că niciun loc nu este cu adevărat securizat pentru femei atât timp cât mentalitatea generală rămâne aceeași. Iar ceea ce s-a întâmplat în seara crimei pe grupurile de socializare ale complexului rezidențial, unde locuitorii postau imagini cu alte scandaluri în timp ce polițiștii cercetau locul tragediei, sugerează că poate încă nu am înțeles pe deplin amploarea acestui caz.
