Mara Andrada face declarații șocante despre cum s-a apucat de droguri
Mara Andrada împărtășește o mărturie sinceră și dureroasă despre experiența personală cu dependența de droguri. Într-o abordare directă și educativă, tânăra descrie în detaliu traseul său de la prima experiență cu ecstasy, până la abuzul sistematic care i-a afectat profund viața. Începând cu o simplă curiozitate în perioada adolescenței, Mara explică cum consumul ocazional s-a transformat rapid într-o dependență care i-a controlat existența, afectându-i relațiile personale, performanța școlară și, în cele din urmă, sănătatea mintală.
După primele experiențe cu alcoolul și canabisul care nu au părut deosebit de impresionante pentru ea, Mara relatează momentul decisiv când a încercat ecstasy pentru prima dată la un festival de muzică. Descrierea detaliată a euforizantei prime experiențe cu acest drog sintetic dezvăluie elementele care au făcut-o să revină constant: senzația de căldură, percepția alterată a timpului, sentimentul de iubire universală și conexiunea perfectă cu muzica. După cum mărturisește, “mi-a schimbat total percepția față de distracție” - un moment de cotitură care a declanșat căutarea permanentă a aceleiași senzații intense.
Ceea ce Mara subliniază cu o claritate tulburătoare este efectul devastator al dorinței constante de a retrăi prima experiență - o imposibilitate care a împins-o spre abuz. “N-a mai fost niciodată ca prima dată”, mărturisește ea, descriind cum a crescut treptat dozele pentru a simți efecte care deveneau tot mai slabe în timp. Perioada de vară după împlinirea vârstei de 18 ani a fost marcată de un consum intens - “în fiecare zi mi-am dat boabă” - urmată de depresii post-consum din ce în ce mai severe care o lăsau plângând fără motiv aparent și retrasă social.
Consecințele acestui consum abuziv nu au întârziat să apară. Mara descrie cu sinceritate efectele devastatoare asupra sănătății sale mintale - paralizii în somn, coșmaruri vivide și probleme severe de memorie și concentrare. “Vorbeam despre nu știu ce operă și întrebam despre ce vorbeam. Ce am zis?” - un simptom alarmant care s-a manifestat chiar în perioada bacalaureatului. Schimbările de personalitate și distanțarea de prieteni au completat tabloul sumbru al deteriorării vieții sociale, toate pentru urmărirea unei senzații efemere care nu s-a mai repetat niciodată la aceeași intensitate.
Un aspect deosebit de tulburător este descrierea cercului vicios al dependenței psihice. Deși conștientă de problemele cauzate, Mara explică cum găsea constant justificări pentru a continua: “Fiind o persoană foarte spirituală dintotdeauna, am și apelat la ecstasy și la alte droguri ca să mă cunosc eu mai bine spiritual…cumva găseam toate scuzele posibile să tot consum”. Acest proces de autojustificare, combinat cu efectul de toleranță, a împins-o spre droguri din ce în ce mai puternice, adâncind-o în dependență și izolare.
Reflecția Marei asupra experienței personale este încărcată de regret și introspecție. “Pentru mine ăsta a fost drogul care a pornit toată dependența și a fost și cel mai distructiv din câte am încercat”, mărturisește ea despre ecstasy. Descrierea sa despre cum o singură experiență aparent inofensivă a escaladat până la un consum de “peste 1000” de pastile și cum a ajuns să ia “șapte într-o seară” la un revelion în Serbia, dezvăluie spirala periculoasă a dependenței - o poveste care începe mereu cu “doar o dată” și se transformă într-o luptă continuă cu proprii demoni interiori și o căutare perpetuă a unui sentiment care rămâne pentru totdeauna de neatins.
