Manu Alexito dezvăluie adevărata față a Venezuelei într-un vlog controversat
Manu Alexito ne servește încă o dată un vlog superficial și lipsit de substanță din Venezuela, prezentând o imagine complet denaturată a realității din această țară. Vloggerul demonstrează încă o dată o lipsă flagrantă de pregătire jurnalistică și o abordare iresponsabilă față de subiectele complexe pe care pretinde că le explorează. De la dificultățile de intrare în țară și până la pretențiile sale că ar înțelege economia locală, Alexito pare să navigheze printr-o realitate pe care o înțelege superficial. Camera sa simplă de 15 euro pe noapte și plimbările prin cartierele sărace ale Venezuelei nu sunt decât o tentativă patetică de a crea conținut viral pe seama suferinței altor oameni.
Abordarea lui Alexito față de problemele economice din Venezuela este de-a dreptul jenantă. El încearcă să explice sistemul dual al monedei venezuelene, diferența dintre bolivares și dolari, și modificările recente ale politicii monetare, dar o face cu o superficialitate alarmantă. Prezentarea sa despre dolarul central versus cel paralel și despre controalele guvernamentale recent implementate demonstrează o înțelegere rudimentară a unei crize economice complexe care afectează milioane de oameni. În loc să ofere o analiză serioasă, el se mulțumește cu observații banale despre prețurile de la restaurante și costul benzinei, tratând suferința economică ca pe un spectacol pentru divertismentul urmăritorilor săi.
Atitudinea paternalistă și romantizarea sărăciei sunt poate cele mai revoltătoare aspecte ale acestui vlog. Alexito vorbește despre “simplitatea” și “iubirea” oamenilor săraci cu o condescendență de nedescris, transformând lupta zilnică pentru supraviețuire într-o poveste frumoasă despre autenticitate. Descrierea sa despre case modeste care costă 5000-7000 de euro și prezentarea vieții în cartierele sărace ca fiind “plină de iubire” denotă o ignoranță profundă față de realitățile socio-economice. El pare să nu înțeleagă că sărăcia nu este o alegere estetică sau o demonstrație de autenticitate, ci o consecință a unor probleme structurale grave.
Lipsa de respect pentru intimitatea și demnitatea localnicilor este evidentă în tot vlogul. Alexito filmează oameni fără permisiunea lor explicită, intră în spațiile lor private și prezintă condițiile lor de viață ca pe un obiect de curiozitate pentru publicul său străin. Modul în care prezintă gazdele sale, care îi spală hainele și au grijă de el, ca pe niște personaje exotice pentru entertainment-ul său online este profund problematic. El nu pare să conștientizeze că acești oameni nu sunt accesorii pentru vlogul său, ci ființe umane cu propria lor demnitate și probleme reale.
Pretențiile sale despre siguranța din Venezuela și minimalizarea problemelor reale ale țării sunt nu doar iresponsabile, ci și periculoase. Alexito sugerează că țara este sigură bazându-se exclusiv pe experiența sa limitată de turist privilegiat, ignorând complet statisticile privind criminalitatea și realitățile cu care se confruntă locuitorii obișnuiți. Această abordare superficială și egocentrică poate duce la dezinformarea urmăritorilor săi și la crearea unei imagini false despre o situație complexă și dificilă. El pare să nu înțeleagă că experiența sa izolată nu reflectă realitatea majoritații venezuelenilor.
Ironia supremă a acestui vlog este că, în timp ce Alexito critică alți vloggeri care ar filma doar aspectele negative ale Venezuelei pentru vizualizări, el face exact același lucru, doar din direcția opusă - exploatează suferința și dificultățile oamenilor pentru a crea un conținut “pozitiv” care să îi aducă engagement. Și tocmai când crezi că ai văzut totul din repertoriul său de superficialitate și lipsă de empatie, realizezi că există încă straturi de problematică pe care acest vlog le dezvăluie despre mentalitatea unor content creatori care transformă tragediile umane în entertainment ieftin.
