Drama Ioanei Rac care și-a pierdut jobul de una singură
Când Ioana Rac anunță că AI-ul i-a luat jobul de editor video, te aștepți la o dramă epică. În schimb, descoperi rapid că de fapt s-a dat singură afară dintr-o profesie care, după propriile declarații, o făcea să viseze Adobe Premiere noaptea și să stea 12 ore pe zi în același scaun. Paradoxul? Acum vrea să lucreze cu tehnologia care, teoretic, i-a furat jobul.
În vlog, aceasta ne servește un manifest de 40 de minute despre frustrările unui freelancer român, cu demonstrații AI și o doză zdravănă de contradicții. De la selfie-uri cu gogoși în stil Cyberpunk, la critica industriei românești de film, totul într-un pachet care te face să te întrebi: e vorba despre evoluția tehnologică sau despre criza de identitate profesională?
Când pasiunea devine coșmar
“Mi-am vândut sănătatea, mi-am vândut nopțile, energia, relațiile cu oamenii din jurul meu”, declară Ioana într-un moment de sinceritate brutală. Tabloul pe care îl pictează este unul familiar pentru mulți freelanceri români: 12 ore pe zi la calculator, izolare socială și o căutare disperată după clienți care să valorize cu adevărat munca depusă. Realitatea e că burnout-ul nu vine de la AI, ci de la un sistem de lucru nesustenabil în care calitatea se sacrifică pentru cantitate.
Critica sa asupra creatorilor de conținut din România e necruțătoare și, să fim sinceri, destul de justificată: “Nu toți oamenii care au canal de YouTube vor să le crească canalul cu adevărat”. Observația ei că mulți creatori tratează canalul ca pe un hobby, în timp ce editorii sunt presați să livreze ca și cum ar fi vorba de o corporație, lovește exact în punctul sensibil al industriei locale de conținut.
AI salvator sau distrugător?
Demonstrațiile cu inteligența artificială pe care le face sunt, recunosc, impresionante. De la videoclipuri deepfake cu ea “fumând și bând cu ai mei” până la imagini în stil Cyberpunk, tehnologia chiar pare să fie la un nivel care îți taie respirația. Dar aici apare prima contradicție majoră: cum poți să te plângi că AI-ul îți ia jobul și în același timp să te entuziasmezi pentru aceleași tehnologii?
“AI-ul este un tool, un tool care poate fi folosit bine sau rău”, philosophizează ea, și are dreptate. Problema e că această înțelepciune vine după ce tocmai ne-a arătat cât de ușor poate să-și creeze un alter ego digital în 10 minute cu 10 RON. E ca și cum ai striga “Focul e periculos!” în timp ce îți aprinzi o țigară. Ironia situației e că ceea ce o fascinează acum la AI sunt exact aceleași aspecte care fac tehnologia amenințătoare pentru alți artiști.
Soluția magică pentru toate problemele
Apelul său pentru reglementări guvernamentale în domeniul AI sună rezonabil la prima vedere, dar analizându-l mai atent, descoperi o logică ciudată. Pe de o parte, se declară “so fucking tired” de lipsa de profesionalism a clientelei românești, pe de alta, vrea ca guvernul să intervină pentru a proteja industria de tehnologii pe care ea însăși le promovează cu entuziasm.
“Băgați reglementări pentru inteligența artificială”, strigă ea către un guvern care, să fim sinceri, abia se descurcă cu digitalizarea de bază. E ca și cum ai cere unui copil de 5 ani să îți explice fizica cuantică. Ideea e nobilă, execuția… păi, suntem în România, unde reglementările pentru industrii clasice încă se mai învârt prin birouri. Când vine vorba de deep fake-uri și revenge porn, da, reglementările sunt esențiale. Dar să ne bazăm pe ele ca soluție completă pentru disrupția tehnologică? E naiv în cel mai bun caz.
Standardele mari și pretenții nejustificate
“Standardele mari te protejează de experiențe proaste”, afirmă Ioana, și din nou, are un punct valid. Descrierea ei despre cum știe pe de rost fiecare setare din Adobe Premiere și poate să creeze “un fucking setup în Blender” sună impresionant. Problema e că această expertiză tehnică nu se traduce automat în succesul de business pe care îl dorește.
Aici intervine o realitate brutală: nu contează cât de bun ești tehnic dacă nu reușești să comunici valoarea ta către clienți. Când spune că “îi pasă mai mult de canalele de YouTube ale clienților decât le pasă lor”, sună mai degrabă ca o problemă de boundary-uri profesionale decât ca o virtute. Un profesionist adevărat nu își asumă responsabilitatea pentru succesul clientului peste propriile limite contractuale. E diferența dintre a fi un contractor și a fi co-owner fără beneficii.
AI sau doar utilizator entuziast?
Transformarea ei de la editor video la “AI professional” ridică întrebări interesante despre natura creativității în era digitală. “Doar pentru că știi să pictezi nu înseamnă că ești artist”, observă ea cu dreptate, dar apoi se contrazice enthuziasmându-se pentru propriile creații AI. Selfie-ul cu gogoși în Cyberpunk nu e artă, recunoaște, dar apoi procedează să ne explice cât de “fucking amazing” e că poate să facă așa ceva.
Această schimbare de carieră pare mai degrabă o fugă de la frustrările actuale decât o evoluție naturală. Când cineva declară că “fucking love AI” de trei ori într-un paragraf, după ce tocmai și-a petrecut 30 de minute plângându-se de industrie, e greu să nu te întrebi dacă nu cumva grass is always greener on the other side. AI-ul poate să fie viitorul, dar entuziasmul ei pare să vină mai mult din nevoia de schimbare decât dintr-o pasiune autentică pentru tehnologie.
În final, vlogul Ioanei Rac e mai mult despre criza unei tinere profesioniste care încearcă să își găsească locul într-o industrie în schimbare rapidă, decât despre AI-ul care “fură joburi”. Contradicțiile ei sunt, de fapt, contradicțiile unei întregi generații care trebuie să navigheze între tradicionalul și digitalul, între arta autentică și eficiența tehnologică. Poate că AI-ul nu i-a luat jobul - poate că i-a oferit o scuză să plece dintr-unul care oricum nu o mai făcea fericită.
