George Buhnici explorează echilibrul dintre AI și natură într-un peisaj spectaculos
Într-o drumeție solitară prin peisajele spectaculoase din Creta, George Buhnici ne oferă o reflecție profundă asupra tehnologiei moderne și a impactului ei asupra vieții noastre. Inspirat de episodul 42 al podcastului Vorbitorincii, realizat de Cătălin Striblea cu invitații Mihnea Măruță și Cristina Tudor Popescu, George aduce în discuție tema viitorului tehnologic al omenirii. Deși apreciază conversația din podcast, el consideră că abordarea este prea pesimistă și dorește să ofere o perspectivă mai echilibrată, explorând atât riscurile, cât și oportunitățile oferite de tehnologie, în special de inteligența artificială.
George compară apariția inteligenței artificiale cu descoperiri fundamentale precum focul sau electricitatea, argumentând că impactul AI va fi chiar mai profund. El explică cum informația se mișcă acum cu viteza luminii prin fibre optice și cum inteligența artificială poate procesa această informație mult mai rapid decât creierul uman, care are limitări biologice în privința procesării informației. Deși recunoaște riscul unei “demențe digitale” despre care vorbește și Manfred Spitzer, George menționează și studii recente care sugerează că utilizarea tehnologiei poate de fapt să reducă riscul de demență, menținând creierul activ.
Principala problemă, în viziunea lui George, nu este tehnologia în sine, ci modul în care o folosim. El compară tehnologia cu un cuțit din bucătărie - un instrument care poate fi folositor sau periculos, în funcție de utilizare. Riscul major apare când permitem tehnologiei să ne folosească pe noi, prin mecanisme de manipulare dezvoltate de specialiști în adicție. Platformele de social media sunt create special pentru a ne menține dependenți prin eliberări constante de dopamină, creând astfel o luptă asimetrică între limitările noastre biologice și algoritmii sofisticați.
George pledează pentru găsirea unui echilibru între utilizarea tehnologiei și reconectarea cu natura. El consideră că ieșirile în natură, precum drumeția pe care o face în timpul filmării, sunt esențiale pentru reechilibrarea noastră mentală. George susține că biologia noastră are nevoie de pauze, de plictiseală și de momente fără stimulare dopaminergică artificială. Natura oferă o cale de reechilibrare a homeostaziză în contrast cu stimularea artificială oferită de tehnologie prin acele “picături de dopamină”.
Soluția propusă de George este un regim de “încet-repede, repede-încet”, similar conceptului din cartea “Thinking Fast and Slow” a lui Daniel Kahneman. El sugerează că trebuie să alternăm între perioade de utilizare intensă a tehnologiei și perioade de deconectare și reconectare cu natura. George recunoaște că este dificil să te mobilizezi să ieși din zona de confort, dar susține că anxietatea și stresul sunt mai mari înainte de a face schimbarea decât în timpul experienței în sine.
În ciuda riscurilor cursei tehnologice globale spre super-inteligența artificială (ASI), George încearcă să păstreze o notă de optimism. El vede un viitor în care putem folosi tehnologia în mod conștient și echilibrat, ca instrument în serviciul nostru și nu invers. Fiecare dintre noi are responsabilitatea să ia decizii conștiente despre cum folosește tehnologia și să-și asume controlul asupra propriului viitor. Într-o lume din ce în ce mai algoritmică, poate secretul nu este să respingem tehnologia complet, ci să descoperim ritmul natural de alternanță între conectare și deconectare, între viteza digitală și pacea naturii.
