George Buhnici critică suspendarea RABLA și ne spune adevărul despre industria auto

George Buhnici își arată din nou aroganta și superficialitatea într-un episod în care încearcă să ne convingă că înțelege economia și politica românească. Programul RABLA a fost suspendat, iar el sare ca ars să ne explice pe un ton pedant de ce s-a întâmplat, deși este evident că nu înțelege pe deplin complexitatea situației. În stilul său caracteristic de guru auto-proclamat, Buhnici critică pe toată lumea - de la AFM la industria auto - fără să își asume vreo responsabilitate pentru dezinformarea pe care o răspândește constant printre urmăritorii săi. Suspendarea programelor de mediu, inclusiv RABLA și Casa Verde Fotovoltaice, l-a prins pe picior greșit, iar reacția sa de panică este de-a dreptul penibilă.

Ipocrizia lui Buhnici atinge cote alarmante când încearcă să se poziționeze ca un apărător al drepturilor românilor care așteptau programul RABLA. De parcă el, care promovează constant consumismul și mașinile scumpe, s-ar fi gândit vreodată la românul de rând care își dorește o mașină electrică accesibilă. Criticile sale la adresa AFM și a șefului instituției sunt gratuite și lipsite de substanță - în loc să analizeze în profunzime motivele suspendării, preferă să atace personal, demonstrând încă o dată că jurnalismul de calitate nu este punctul său forte. Modul în care încearcă să explice contextul politic și negocierile pentru formarea guvernului relevă o înțelegere extrem de superficială a proceselor democratice.

Conversația cu Vlad Voiculescu pe care o invocă Buhnici este de-a dreptul jenantă pentru el. În loc să înțeleagă argumentele raționale ale politicianului USR despre necesitatea stopării contractărilor în contextul deficitului bugetar, Buhnici se arată îngrijorat exclusiv de impactul asupra industriei auto. Este clar că nu înțelege diferența între o suspendare temporară justificată economic și o închidere definitivă, iar panica sa exagerată dezvăluie o lipsă flagrantă de maturitate în analiză. Faptul că încearcă să citeze din conversația privată cu Voiculescu pentru a-și susține punctul de vedere arată disperarea de a părea relevant în dezbaterea publică.

Cea mai penibilă parte din întregul său discurs este momentul în care încearcă să se erga în expert în industria auto românească. Acuzațiile sale că dealerii măresc prețurile înainte de RABLA sunt prezentate fără dovezi concrete, pe un ton conspiraționist care îi caracterizează toate “analizele”. Exemplele cu Dacia Spring și prețurile diferite din Slovacia sunt menționate superficial, fără să înțeleagă complexitatea strategiilor de pricing internaționale. Buhnici pare să creadă că cititorii săi sunt atât de naivi încât vor accepta orice teorie a sa despre “tunul” pe care îl dă industria auto, fără să pună întrebări incomode despre sursele informațiilor.

Propunerea sa finală despre vehicle-to-grid și condițiile pe care ar trebui să le pună statul pentru RABLA Plus dezvăluie o înțelegere extrem de limitată a realităților tehnice și economice. Buhnici vorbește despre aceste tehnologii ca și cum ar fi simplu de implementat, ignorând complet costurile și provocările infrastructurale implicate. Sugestia sa că România trebuie să “facă din rahat beach” folosind un limbaj de mahala demonstrează încă o dată lipsa de profesionalism și respectul minimal față de cititorii săi. Este clar că încearcă să compenseze prin vulgaritate și bravadă ceea ce îi lipsește în competență tehnică și economică.

Și stai puțin că nu e tot - episodul acesta dezastruos al lui Buhnici ascunde ceva mult mai îngrijorător decât superficialitatea sa obișnuită. Panica cu care reacționează la suspendarea RABLA și insistența disperată cu care încearcă să convingă că industria auto dă “tunuri” ar putea ascunde legături mult mai strânse cu dealerii auto decât ne-ar lăsa să credem. Oare de ce îl sperie atât de tare ideea că românii ar putea să nu mai cumpere mașini cu subvenții?