Cosmin Avram dezvăluie povestea șocantă a lui Petre care a fugit din România comunistă
Când Petre își începe povestea cu vocea tremurând de emoție, nimeni nu se poate pregăti pentru intensitatea amintirilor care urmează să iasă la lumină. Românul stabilit în Australia dezvăluie una dintre cele mai cutremurătoare mărturii despre viața sub regimul comunist și despre prețul plătit pentru libertate. Petre, care astăzi prosperă în Queensland ca fermier de fructe tropicale, a trecut prin experiențe care îți îngheață sângele în vene - de la tortura din închisoarea de la Aiud, la evadarea spectaculoasă din Iugoslavia, până la reconstruirea unei vieți noi pe un continent îndepărtat. Povestea lui nu este doar despre supraviețuire, ci despre transformarea unui tânăr de 18 ani, care visa la libertate, într-un om de afaceri de succes care astăzi livrează fructe exotice în întreaga Australia.
Drumul lui Petre către libertate a început în 1982, când avea doar 18 ani și a încercat prima dată să părăsească România. Prins la frontieră, tânărul a fost trimis direct în cea mai temută închisoare din țară - Aiud, în secția 5, cunoscută pentru deținuții politici. Amintirile despre acea perioadă sunt halucinante: “Ne legau cu sârmă ghimpată ca pe câini”, povestește el cu durere în glas. Tortura fizică era monedă curentă, iar gardianul-boxer îi obliga pe deținuți să spele porcii cu periuța de dinți, după ce îi bătea până le zdrobea coastele. Petre descrie cu amănunte infernul prin care a trecut: “Îți băteau lanțuri pe picioare cu nituri, țineai piciorul sus la butuc, ca la butucul de la măcelar”. Experiența din închisoare l-a marcat profund, dar nu i-a frânt voința de a fi liber.
În 1988, Petre reușește în sfârșit să treacă ilegal frontiera spre Iugoslavia, dar calvarul era departe de a se termina. Prins din nou, a fost închis într-un lagăr de refugiați din Belgrad, de unde a reușit să evadeze într-un mod spectaculos. “Am evadat dimineața, nu cum visează alții noaptea”, povestește el cu mândrie. A învățat sârbește în timpul detenției și a reușit să treacă pe sub nasul gardienilor, făcând să dispară complet din evidențele Națiunilor Unite. Olga, femeia care se ocupa de refugiații români la ambasada australiană din Iugoslavia, nu își putea explica cum a dispărut tânărul din dosare, iar când mama lui Petre a venit mai târziu în Australia, femeia i-a spus: “Chiar că mi-a dat bătăi de cap, l-am căutat și nimeni nu a știut unde a dispărut”.
Ajuns în Austria, viața lui Petre s-a schimbat radical. Țara îi oferă imediat azil politic, pașaport și posibilitatea de a învăța limba germană. Dar visul său era altundeva - Australia, continentul despre care învățase în orele de geografie de la școală. “Pentru mine Australia era ca un magnet”, mărturisește el. Profesoara sa de geografie reușise să îi transmită dragostea pentru natură și pentru animale, iar documentarele văzute în secret îi alimentaseră dorința de a ajunge pe continentul australian. Decizia de a pleca din Austria spre Australia nu a fost una ușoară, mai ales că putea rămâne definitiv în Liechtenstein, dar inima îl trăgea către sud.
Astăzi, Petre este un fermier de succes în Queensland, specializat în cultivarea fructelor tropicale. Povestea lui de succes în agricultura australiană este la fel de fascinantă ca și evadarea sa din Europa. El furnizează rambutani, longani și mangostan către piețele din Sydney, Melbourne și Brisbane, având prețuri care variază de la 17 dolari pe kilogram în piețele locale la 40 de dolari în marile orașe. Ferma sa respectă standardele stricte australiene, unde fiecare lot de fructe este testat în laborator pentru reziduuri chimice. “Aici controlează, nu știi care boxă ți-o ia, îți ia câteva fructe le duce la laborator”, explică el sistemul riguros de control al calității din Australia. Succesul său în afaceri se bazează pe cinstite și pe respectul față de consumatori, principii învățate cu prețul suferinței.
Dar cea mai tulburătoare parte a întregii povești rămâne mărturia sa despre România comunistă și despre prețul plătit de cei care au îndrăznit să viseze la libertate. Petre nu uită să menționeze cimitirul de români fără nume pe cruci de lângă Dunăre, victimele gardienilor de frontieră care împușcau fără milă. Nici măcar să nu vorbim despre dosarul de la Securitate pe care îl păstrează ca pe o comoară, dovada că nu a fost un “fugar economic”, ci un refugiat politic adevărat. Și când crezi că ai auzit totul despre această poveste extraordinară de supraviețuire și reinventare, Petre lasă să se înțeleagă că mai sunt secrete îngropate în trecutul său, amintiri pe care poate nu le-a împărtășit încă cu nimeni.
