Cătălin Stănciulescu BackPackYourLife prezintă costurile amenințărilor din online după influențarea opiniei publice
Cătălin Stănciulescu BackPackYourLife face o confesiune neașteptată despre experiențele trăite în ultimele zece zile ca influencer care și-a exprimat opiniile politice. Filmând din București, într-un apartament temporar după ce a participat la celebrările din Piața Universității, creatorul de conținut deschide o discuție profundă despre prețul pe care l-a plătit pentru că a încercat să influențeze opinia publică fără să fie plătit de nimeni. El mărturisește că a venit special în România pentru a vota, asumându-și riscul de a-și compromite siguranța personală, imaginea și de a pierde bani și abonați pentru a-și susține valorile în care crede.
Printre cele mai frecvente consecințe ale exprimării opiniilor în mediul online, Cătălin menționează amenințările cu moartea. Cu o resemnare ce trădează obișnuința, el explică diferența dintre amenințările primite pe diverse platforme - cele mai multe vin pe Facebook unde utilizatorii sunt mai greu de urmărit comparativ cu Instagram, unde oamenii folosesc de obicei profiluri personale. Cu un amestec de detașare și luciditate, Cătălin recunoaște că a devenit atât de obișnuit cu aceste amenințări încât de multe ori răspunde cu o simplă “inimioară”, subliniind absurditatea situației în care sesizarea autorităților pentru fiecare astfel de mesaj ar deveni un job cu normă întreagă.
Ceea ce îl îngrijorează cu adevărat pe creator nu sunt mesajele pline de ură evidentă, ci comentariile bine structurate, articulate și aparent logice care promovează idei problematice. El descrie cum verifică profilurile acestor persoane și cum a dezvoltat abilitatea de a “citi” oamenii, putând anticipa opiniile politice ale trecătorilor pe stradă sau conținutul unui comentariu doar după primele cuvinte. Observația lui principală este legată de bivalența argumentelor acestor persoane, lipsite de nuanțe și reduse la afirmații simpliste despre “vânzarea țării” sau temeri legate de comunitatea LGBT, fără nicio propunere constructivă sau viziune pentru viitor.
Cătălin este surprins de modul în care românii critică țări mai dezvoltate precum Franța sau Belgia, afirmând că ar prefera oricând problemele acestor țări în locul celor cu care se confruntă România. El subliniază ironia de a căuta defecte în societăți care funcționează mai bine, numindu-l un proces de “need picking” (căutarea cu lumânarea a problemelor). Făcând o paralelă cu criticile aduse Japoniei pentru rata sinuciderilor, el argumentează că reducerea unei societăți complexe la o singură problemă reprezintă o denaturare a realității, la fel cum ar fi incorect să reducem România doar la corupție sau alte probleme sociale.
O observație importantă pe care o face Cătălin se referă la polarizarea societății românești în ultimele luni. El menționează că, deși pare un fenomen recent, acest proces de divizare a început de mult timp și a culminat cu situația actuală în care oamenii sunt atât de îndepărtați unii de alții încât comunicarea constructivă devine imposibilă. Ceea ce îl șochează cel mai mult nu sunt oamenii lipsiți de logică, ci cei care distorsionează logica pentru a justifica opinii eronate de la bun început, contribuind astfel la un nivel de ură și amenințări fără precedent în societatea românească.
În final, Cătălin oferă un sfat neașteptat celor care vor să îl atace online - să îl lovească unde într-adevăr doare, precum lipsa unei diplome universitare, o frustrare personală pe care o recunoaște deschis. Cu o sinceritate dezarmantă, el explică că majoritatea comentariilor negative nu îl mai afectează după ani de experiență în online, dar nu poate ignora complet amenințările, conștient că statisticile joacă împotriva lui: “Știi cum e, it’s a numbers game. N-ai de unde să știi… Poate la un moment dat, la o întâlnire cu fani, poate să vină cineva să-ți zică ‘bă, eu te-am amenințat’”. Și în timp ce vorbele lui se pierd în zgomotul parcului bucureștean, rămâne întrebarea nerostită: care este prețul real al autenticității într-o lume digitală dominată de polarizare și ură?
