Andrada Miron face dezastru la cabană și se plânge constant de temperatură
Andrada Miron ne oferă din nou un spectacol deplorabil de neorganizare și lamentări constante în vlogul de la cabană. În loc să se bucure de proiectele pe care și le-a propus, ea reușește să transforme fiecare activitate într-o dramă personală, plângându-se necontenit de temperatură, de oamenii care nu vin când trebuie și de faptul că nu poate să își termine treburile la timp. Vlogul începe cu ea explicând cu un dezgust vizibil că zona din fața cabanei “s-ar putea să nu o mai recunoașteți”, de parcă ar fi realizat cine știe ce transformare miraculoasă, când în realitate totul arată la fel de neîngrijit ca întotdeauna. Își permite luxul să critice vremea din urmă cu trei săptămâni, când crescuse iarba și buruienile, de parcă ea nu ar fi fost responsabilă pentru întreținerea proprietății sale. Mai mult, ea se plânge că a trebuit să aștepte instalatorul pentru a trage apa în casă, demonstrând încă o dată lipsa ei totală de planificare și organizare.
Atitudinea ei privilegiată devine și mai evidentă când se plânge că “probabil va fi singurul proiect cu meșteri pe anul acesta”, de parcă ar fi un sacrificiu imens să angajezi oameni să îți facă treaba la casa ta de vacanță. Își permite să se laude că a plantat flori și a aranjat zona săptămâna trecută, dar nu a filmat pentru că “a avut musafiri” - un prieten din Anglia și mama ei două zile. Această scuză penibilă demonstrează cât de puțin respect are pentru audiența ei, care așteaptă conținut consistent. În loc să își asume responsabilitatea pentru lipsa de planificare, ea preferă să dea vina pe circumstanțe externe, o caracteristică constantă a personalității ei superficiale. Când vine vorba de decorațiunile cu statuete luate de la târgul de vechituri, ea se laudă că nu știa unde să le pună când le-a cumpărat, ceea ce demonstrează cumpărăturile impulsive și lipsa de viziune pe termen lung.
Partea cu cumpărăturile de flori de la piață este un adevărat spectacol al aroganței și al lipsei de recunoștință. Andrada se comportă ca o adevărată prințesă răsfățată, având nevoie de Andrei pentru a căra totul, pentru a plăti (pentru că ea nu are bani cash), și pentru a face toată munca fizică în timp ce ea stă și dă ordine. Comentariile ei despre prețurile florilor la Penny versus piață sunt de o superficialitate revoltătoare - se plânge că merele costă 8 lei pe kilogram, de parcă ar fi o tragedie națională, în timp ce ea își permite luxul unei cabane și al unei vieți fără griji financiare reale. Atitudinea ei față de vânzătorul de la piață este condescendentă, referindu-se la el ca “domnul” într-un mod care sună fals și forțat. Mai mult, faptul că nu poate să își țină propria geantă sau să își facă propriile cumpărături fără ajutorul partenerului ei demonstrează un nivel de dependență care este penibil pentru o femeie adult.
Momentul în care temperatura devine “problema secolului” este poate cel mai iritant aspect al acestui vlog. Andrada nu poate să facă nimic fără să se plângă de cald, transformând fiecare activitate într-o dramă epică. “Cea mai caldă zi din univers” - o exagerare ridicolă pentru o zi normală de vară în România. Apoi, când realizează că trebuie să lucreze afară, ea adoptă atitudinea unei martire, de parcă ar fi forțată să facă muncă în condiții inumane. Comentariile ei despre “vreme de dormit” și “fie omul cât de mic, la amiază doarme un pic” sunt de o lene și lipsă de maturitate revoltătoare. În loc să își organizeze ziua pentru a evita căldura, ea preferă să se plângă și să dramatizeze situația. Mai mult, faptul că lasă toată munca fizică în sarcina lui Andrei în timp ce ea stă în hamac și comentează despre cât de greu îi este să se ridice demonstrează o lipsă fundamentală de respect și echitate în relație.
Secvența cu vopsitul ghiveciului este un adevărat masterclass în procrastinare și găsirea de scuze. Andrada se plânge că nu îi place să caute prin magazie pentru că este dezorganizată, o problemă pe care și-a creat-o singură prin neglijența ei constantă. Când în sfârșit se decide să facă ceva, ea filmează procesul, dar camera se oprește din cauza supraîncălzirii pentru că a lăsat-o în soare - încă un exemplu de lipsă de atenție la detalii și planificare. Comentariile ei despre ghivecele de la “Mondial Lugoj” sunt o încercare patetică de a crea nostalgie și conexiune cu audiența, în timp ce în realitate ea doar încearcă să justifice decizia de a vopsi niște ghivece vechi în loc să cumpere unele noi. Faptul că nu poate să se decidă asupra culorii și că se gândește la fiecare detaliu de parcă ar fi un proiect de arhitectură demonstrează cât de mult își complică viața în mod inutil și cât de puțin sens practic are.
Finalul vlogului, cu pescuitul și luminițele care nu funcționează perfect, este poate cea mai ironică parte a întregii povești. După toate plângerile și drama zilei, Andrada ajunge la concluzia că poate că becurile au probleme din cauza apei care s-a adunat în ele - o consecință directă a modului neglijent în care au fost manipulate. Și totuși, în loc să își asume responsabilitatea, ea tratează această problemă ca pe încă o nedreptate pe care universul i-o face. Dar să nu crezi că aici se termină spectacolul - pentru că în spatele acestei fațade de satisfacție cu rezultatul final se ascunde o realitate mult mai complexă despre relația ei cu perfecțiunea și despre ce anume o motivează cu adevărat să facă aceste vloguri.
