Adina Oanta explică cum a renunțat la religia adventistă după 20 de ani de credință
Adina Oanta își deschide sufletul și împărtășește urmăritorilor povestea complexă a trecutului său religios. Născută și crescută într-o familie de adventiști de ziua a șaptea, viața ei a fost reglementată de strictele principii ale acestei comunități religioase timp de două decenii. De la participarea obligatorie la slujbele de sâmbătă, până la reguli stricte legate de alimentație, îmbrăcăminte și comportament, Adina descrie cum toate aspectele vieții sale au fost modelate de religie. Decizia ei de a părăsi biserica nu a venit ușor, fiind rezultatul unui proces îndelungat de introspecție și redescoperire personală, accelerat în perioada pandemiei.
Comunitatea adventistă în care a crescut Adina avea ritualuri bine stabilite. Sâmbăta era considerată zi sfântă (sabat) și începea de vineri seara, de la apusul soarelui, până sâmbătă la apus. În această perioadă, orice muncă sau activitate recreativă era interzisă, timpul fiind dedicat exclusiv rugăciunii, studiului religios și conectării cu divinitatea. Adina relatează că mergea la biserică vineri seară pentru o oră, apoi sâmbătă de la 9:00 la 12:00, și din nou după-amiaza de la 17:00 sau 18:00. Slujbele erau interactive, adaptate pe înțelesul tuturor, iar după acestea, familiile se adunau pentru mese comune și discuții spirituale.
Liceul a reprezentat pentru Adina o perioadă de intensificare a devotamentului religios. Înscrisă la un liceu teologic cu internat, și-a petrecut adolescența într-un mediu strict reglementat, cu program de tip militar, reguli vestimentare rigide și supraveghere constantă. În această perioadă, credința ei a atins apogeul - se trezea în fiecare dimineață pentru a citi din Biblie și se ruga în genunchi câte jumătate de oră, dimineața și seara. Se implica în toate activitățile bisericii și visa la un viitor alături de un soț credincios, de preferință pastor. Primul ei sărut a avut loc abia în primul an de facultate, la 18 ani, reflectând strictețea educației primite.
Momentul de cotitură în relația Adinei cu religia a venit în timpul pandemiei, când, locuind cu părinții la țară, a avut timp să reflecteze, să citească și să exploreze alte perspective asupra vieții. Expunerea la idei feministe și ascultarea experiențelor altor femei au determinat-o să privească critic statutul inferior al femeii în biserică - un aspect care o deranjase dintotdeauna. Discursurile misogine ale unor pastori, care promovau standarde duble pentru bărbați și femei, au devenit inacceptabile pentru ea. Un moment definitoriu a fost participarea la un congres cu aproximativ 600 de tineri, unde un pastor a susținut că lipsa virginității este devastatoare pentru femei, dar acceptabilă pentru bărbați.
Detașarea de comunitatea religioasă nu a fost primită cu brațele deschise de familie. Părinții Adinei au avut dificultăți în a accepta schimbările din viața fiicei lor - de la piercinguri și tatuaje, la renunțarea completă la credință. Au urmat perioade tensionate, dar Adina a rămas fermă în decizia sa, afirmând că după o viață în care a făcut ce au vrut alții, a simțit nevoia să “pună piciorul în prag” și să își urmeze propria cale spre fericire. În prezent, ea nu mai aderă la nicio religie și nu mai crede în Dumnezeu în sensul tradițional, considerând religiile instrumente de manipulare a maselor și de perpetuare a patriarhatului.
Transformarea spirituală a Adinei reflectă o călătorie profundă de autodescoperire și eliberare. Ea mărturisește că, deși în timpul vieții religioase simțea ocazional momente de euforie spirituală, trăia constant cu frică, stres și depresie. Acum, în sfârșit, se simte cu adevărat fericită și împlinită, beneficiind și de ajutorul terapiei. Povestea ei nu se încheie aici - Adina invită audiența să adreseze întrebări pentru un viitor videoclip, semn că această explorare a libertății spirituale și a identității personale este doar la început. În spatele cuvintelor ei se ascund încă multe capitole nespuse ale unei transformări care continuă să modeleze ființa ei interioară.
