Adina Oanta demolează standardele de frumusețe și patriarhatul într-un manifest pentru libertate
Adina Oanta se lansează într-o discuție aprinsă despre body shaming, body positivity și standardele de frumusețe care ne condiționează viețile. Filmând în grabă, înainte de programarea pentru primul său sleeve tatuaj, creatoarea de conținut își expune vulnerabilitatea și traumele acumulate din perioada liceului, când standardele imposibile de atins au făcut-o să se urască profund pe sine. Reflecția vine după un moment de claritate avut în fața dulapului, când s-a surprins căutând o ținută care să fie “sexy” dar să îi ascundă burta, realizând cât de adânc sunt înrădăcinate standardele patriarhale în gândirea sa.
Adina își amintește cum în liceu era la modă să fii extrem de slabă, dar să ai totuși forme în zonele “potrivite”, un standard absurd și imposibil de atins pentru majoritatea. Deși în prezent este mai slabă decât atunci, își amintește durerea pe care o simțea când era mai plinuță și cum încerca mereu să-și ascundă burta, să-și mascheze picioarele pe care le vedea prea musculoase sau “fără paranteză” între ele. Povestea propriei transformări, inclusiv perioada când a slăbit până la 48 kg sau când a încercat să obțină un corp musculos prin exerciții intense la sală, demonstrează că погоana după standardele în continuă schimbare nu aduce niciodată fericirea autentică.
Creatoarea abordează și avalanșa de conținut de pe TikTok care amplifică aceste presiuni, arătând cum videoclipurile cu fete “perfecte” generează comentarii dureroase din partea celor care se simt inadecvate. Fie că ești criticată pentru că ești prea slabă sau prea plinuță, mesajul Adinei este clar: nu există un standard corect, fiecare corp este frumos în felul său. Ea încurajează femeile să facă schimbări doar pentru sănătatea lor, nu pentru a se conforma unor standarde schimbătoare impuse de modă, care cereau corpuri slabe în anii ‘90, apoi forme voluptuoase în 2022-2023, și acum revin la idealul siluetei subțiri.
În mod surprinzător, Adina dedică o secțiune importantă din videoclip și bărbaților, arătând cum patriarhatul îi afectează și pe ei prin presiunea de a nu plânge, de a nu purta anumite culori sau de a nu se implica în activități considerate “feminine”. Ea demontează ideea că există activități exclusiv masculine sau feminine, susținând că un bărbat adevărat este cel care are încredere în sine și face ce îi place, indiferent de prejudecățile societății. Această analiză duală a efectelor patriarhatului evidențiază profunzimea discursului Adinei, care nu se limitează doar la experiențele feminine.
Menționând că a avut terapie chiar înainte de filmarea videoclipului, Adina subliniază importanța îngrijirii sănătății mentale în lupta cu traumele cauzate de standardele de frumusețe. Ea încurajează autenticitatea în toată splendoarea ei, fie că vrei să fii “sexy” sau “boschetară” într-o zi, fie că ești un bărbat pasionat de grădinărit sau croșetat. Mesajul său final este unul de eliberare: renunțarea la standardele care ne opresc de la fericire și acceptarea de sine necondiționată, chiar și în zilele când acest lucru pare dificil.
Și în timp ce Adina își încheie grăbită discursul pentru a ajunge la programarea pentru tatuajul său sleeve, ceva interesant rămâne în aer. Un sentiment de transformare profundă și eliberare care nu se termină odată cu acest videoclip. Decizia de a-și tatua un sleeve pare ea însăși un act de rebeliune și acceptare a propriului corp, un manifest vizual împotriva standardelor pe care le-a combătut întreaga viață. Iar întrebarea rămâne: ce ne împiedică, de fapt, să ne iubim corpurile exact așa cum sunt? Poate răspunsul se ascunde în curajul de a ne abandona complet în fața propriei autenticități.